Deontologia funcționarului public

1.Consideratii introductive

Detinatorul functiei publice, denumit functionar public, este persoana fizica, ce face parte din corpul functionarilor publici, avand drepturi si obligatii specifice ce se regasesc in unele prevederi constitutionale si in statutele privind functiile si demnitatile publice care definesc functionarul public ca fiind "persoana numita intr-o functie publica."

Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice, din administratia publica centrala si locala, alcatuiesc Corpul functionarilor publici.

Functionarii publici isi desfasoara activitatea in cadrul serviciilor publice prin intermediul carora administratia publica urmareste sa satisfaca unele nevoi de interes general.2

Numirea functionarilor publici se face de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice printr-un act de dispozitie (act de numire in functie), emis in baza legii, in care se precizeaza functia, pozitia, obligatiile si responsabilitatile sale.

La baza ocuparii functiei publice stau conform dispozitiilor art.4 din Statutul functionarului public, urmatoarele principii:

- functionarii publici trebuie selectati exclusiv dupa criteriul competentei profesionale;

- asigurarea egalitatii sanselor la numirea in corpul functionarilor publici, prin eliminarea discriminarilor, concurentei neloiale etc.;

- desfasurarea activitatii fara influente politice, prompt si eficient, fara prejudecati si fara sa urmareasca interese materiale sau de alta natura;

- asigurarea stabilitatii functionarilor publici.

Stabilitatea in functie a functionarilor publici pune si problema evolutiei lor in cariera, a promovarii in functie. Cadrul prevazut de legea actuala, confera functionarilor publici atat stabilitate cat si garantia promovarii lor in clase si in trepte, insotite de majorari de salariu.

2. Conditii - criterii de selectare a functionarilor publici

Art.49 din Legea nr.188/1999 modificata si completata, prevede ca, pentru ocuparea unei functii publice se cer a fi indeplinite urmatoarele conditii, pe care le enumeram:

- cetatenia romana si domiciliul in Romania - pornind de la considerentul ca prin activitatea sa, functionarul public trebuie sa fie devotat tarii sale in care trebuie sa traiasca efectiv;

- cunoasterea limbii romane, ca limba oficiala a tarii, atat scris cat si vorbit;

- varsta de cel putin 18 ani impliniti, pentru asigurarea unei maturitati in comportament;

- deplina capacitate de exercitiu, pentru a fi responsabil de actele si faptele sale;

- stare de sanatate corespunzatoare functiei la care candideaza, atestata printr-un examen medical de specialitate;

- conditii de studii prevazute de lege pentru functia publica pentru care candideaza;

- inexistenta unei condamnari care sa faca functionarul public incompatibil pentru exercitarea functiei publice, cum ar fi: luare de mita, inselaciune, delapidare, trafic de influenta etc.;

- sa nu fi desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege;

- sa nu fi fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani.

Nivelul studiilor functionarului public este determinant in stabilirea categoriei sale si implicit in determinarea activitatilor pe care le poate desfasura. Astfel:

* functionarii publici din categoria A (cu studii superioare de lunga durata), pot sa desfasoare activitati de aplicare si executare a legilor, de control, consiliere, coordonare, conducere, elaborare de reglementari, luare de decizii sau alte activitati care necesita cunostinte superioare de specialitate;

* functionarii publici din categoria B (cu studii superioare de scurta durata), efectueaza activitati de aplicare si executare a legilor, studii, indrumare, elaborare de proiecte de reglementari, lucrari pregatitoare pentru luarea deciziilor, unele activitati de conducere si alte activitati ce necesita pregatire superioara de scurta durata;

* functionarii publici din categoria C (cu studii medii liceale sau postliceale), efectueaza activitati de aplicare si executare a legilor si a altor reglementari, activitati de birou sau de control ce necesita o cultura generala medie si cunostinte tehnice sau profesionale de nivel mediu.

Drepturile functionarului public

1. Aspecte generale

Drepturile functionarului public sunt recunoscute si garantate de dispozitiile Constitutiei, ale Statutului functionarului public in forma sa actuala si de alte reglementari speciale existente in materie. Aceste drepturi pot fi clasificate in urmatoarele categorii:

- drepturi cu caracter general;

- drepturi materiale;

- drepturi cu caracter special.

2. Drepturi cu caracter general nepatrimoniale

2.1. Dreptul la opinie

Acest drept al functionarilor publici este garantat la nivel constitutional: art.30 alin.1 din Constitutie dispune: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt inviolabile." Astfel, art.26 alin.1din Statut, in forma sa actuala, lege generala in materie, precizeaza in acest sens faptul ca intre functionarii publici este interzisa orice fel de discriminare rasiala, politica, religioasa, etnica, sociala, ori bazata pe orientarea sexuala, starea materiala, sau orice alta discriminare.

Asadar, dreptul la opinie presupune ca functionarul public are dreptul la opinie personala, neputand fi constrans politic, etnic, moral sa aiba o alta opinie. in timpul serviciului, functionarul public este obligat sa fie loial fata de guvern si sa fie neutru din punct de vedere politic, religios, etnic. in afara serviciului, dreptul la opinie obliga functionarul public sa aiba o anumita rezerva in exprimarea ideilor sale.

in majoritatea tarilor europene, functionarii publici desi au dreptul la o exprimare libera, acestia sunt obligati la discretie profesionala, la retinere in exprimarea opiniilor lor.

2.2. Dreptul la protectie sociala

Strans legat de dreptul la munca, dreptul la protectie sociala este recunoscut de textele constitutionale (art.41 alin.2 din Constitutie) de Codul muncii, de Legea nr.90/1996 privind protectia muncii3, de Statutul functionarului public precum si de alte texte legale in vigoare.

Din continutul prevederilor legale in materie, elementele comune ale dreptului la protectie sociala sunt:

- asistenta sociala gratuita;