Drept administrativ - managementul personalului din administrația publică

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

I.1. Conceptul de administraţie publică

Societatea ca mod de organizare al existenţei desemnează întregul câmp de acţiune uman: sistemul social, comportamentul, personalitatea individului, mediul fizic şi organic, sistemul cultural etc. Caracteristica societăţii o constituie ordinea normativă comportamentală prin care viaţa unei populaţii este organizată în mod colectiv. Ca ordine, este alcătuită din valori şi norme, iar ca şi colectivitate, oferă o concepţie anume despre calitatea de membru, prin care se disting indivizii care-i aparţin sau nu.

Alcătuită dintr-un sistem normativ de ordine, din statusuri, drepturi şi obligaţii aparţinând membrilor, pentru a putea supravieţui şi dezvolta, comunitatea umană trebuie să menţină integritatea unei orientări culturale înţelese şi respectate de către membrii săi, ca bază pentru identitatea socială. Realizarea unei ordini normative solicită existenţa unui conformism, cu aşteptări comportamentale stabilite prin norme şi valori, dar şi a unui mecanism de constrângere, legat de necesitatea interpretării autoritate a obligaţiilor instituţionalizate. Pentru toate acestea statul înfiinţează servicii publice, de menţinere a ordinii, de educaţie, finanţe publice, de pază a graniţelor ţării, administrarea domeniului public etc. Aceasta înşiruire de servicii publice, organizate alcătuiesc administraţia publică.

Administraţia publică este o categorie atât de abstractă şi variată, încât se poate descrie în termeni diferiţi:

“Administraţia publică este activitatea prin care se realizează scopurile şi obiectivele guvernului” (J.I. Corson şi J.P. Harris). “Administraţia publică este în principal preocupată de mijloacele pentru implementarea valorilor politice” (J. Pfiffner şi R. Presthus). “Procesul administraţiei publice constă în acţiunile de realizare a intenţiei sau dorinţei guvernului” (D.J. Waldo) Din aceste definiţii, dar şi ale altor autori (D.H. Rosenbloom, P. Negulescu, I. Alexandru, A. Iorgovan) se poate concluziona faptul că administraţia publică, ca multe alte strădanii umane este dificil de definit, dar oamenii au cu toţii un sens al acesteia, deşi sunt păreri diferite despre cum ar putea fi realizată. Administraţia publică implică activitate, are legătură cu politica, tinde să fie concentrată în ramura executivă a guvernării, diferă de administraţia privată şi este preocupată de aplicarea legii.

Administraţia publică reprezintă ansamblul proceselor manageriale şi de execuţie de natură politică şi juridică prin care se realizează mandatele guvernării legislative, executive şi judecătoreşti în scopul asigurării reglementărilor şi serviciilor necesare societăţii în ansamblu, dar şi componentelor acesteia.

Din punct de vedere etimologic, termenul administraţie provine din latinescul “ad minister” – a servi pentru. În limbajul curent, a administra înseamnă a conduce, a aranja, a dirija activităţi publice şi private. S-a ajuns astfel să se înţeleagă prin administrator un fel de slujitor, supus al cuiva, iar prin a administra, acţiunea de a servi la ceva, o activitate înfăptuită la ordinele cuiva, un ministru în accepţiunea menţionată fiind considerat un fel de slujitor al societăţii. Dacă activitatea prestată are drept scop realizarea unor interese particulare vorbim de o administraţie particulară, iar dacă are ca scop un interes general, de nivel naţional sau local, suntem în prezenţa unei administraţii publice. De regulă, interesul general este exprimat, direct sau indirect, în actele politice şi juridice ale celor ce deţin puterea, ceea ce face ca activitatea prestatoare în cauză să aibă în principiu, caracter politic, prin ea punându-se în executare decizia politică şi juridică.

Termenul de administraţie provine din limba latină, “administer” traducându-se prin: agent, ajutător, servitor, sau într-un alt sens, instrument. Verbul “administro” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija. Cuvântul “administer” aproape sinonim cu “minister” – care înseamnă servitor, îngrijitor, ajutător – s-a format din rădăcina “minus” – “minor”, care înseamnă mai puţin şi din prefixul “ad”, care arată direcţia, “sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu “magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă, superiorul, şeful – cuvânt care s-a format din “magis” care înseamnă mai mult. Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul “a administra”, explicaţia: a conduce, a cârmui, iar pentru “administraţie” – totalitate, autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituţii sau agent economic.

“Dictionary of American Government and Politics” reţine pentru cuvântul “administration” mai multe sensuri, şi anume: 1. Conducerea şi îndrumarea afacerilor guvernelor şi instituţiilor; 2. Termen colectiv pentru toţi oficialii din aparatul guvernamental; 3. Executarea şi implementarea politicii publice; 4. Timpul în care se află în funcţie un şef executiv, precum preşedinte guvernator sau primar. Astfel, administraţia Carter înseamnă acei an (1977–1981), când Jimmy Carter a fost preşedintele Statelor Unite; 5. Supravegherea averii unei persoane decedate pentru a se plăti taxele şi a se repartiza bunurile şi averea către moştenitori. În limbajul curent, termenul “administraţie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate direct productivă.