Drepturile, îndatoririle și raspunederea funcționarilor publici

Cap. I: Aspecte generale privind noţiunea de funcţionari publici

1.1 Definirea noţiunii de funcţionar public

Deţinătorul unei funcţii publice în administraţia de stat nu poate fi decât o persoană fizică. Alături de toţi ceilalţi funcţionari publici, el face parte din corpul funcţionarilor publici. Prin acestea, el nu este un simplu salariat, ci un membru cu drepturi, dar şi obligaţii bine determinat de apartenenţa la un corp constituit în mod legal.

Funcţionarul public este persoana care îşi desfăşoară activitatea în cadrul administraţiei publice, potrivit unui statut, unui regulament care îi prevede drepturile şi obligaţiile.

Nu este de conceput existenţa unei administraţii de stat în cadrul căreia activitatea personalului, a salariaţilor, să nu fie reglementată de o lege specială. Această lege nu poate fi decât Statutul funcţionarilor publici.

Noţiunea de statut a apărut la noi pentru prima dată ca titulară de act normativ în Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris (7 august 1858) . În legătură cu funcţionarul public, termenul a fost folosit pentru prima oară în Constituţia din anul 1923. Ca urmare, la 19 iunie 1923 a fost adoptată Legea pentru Statutul Funcţionarilor Publici, pentru a fi aplicat art. 8 alin 4 al Constituţiei din 1923. Noţiunea de statut a fost folosită pentru prima oară în dreptul românesc în legătură cu funcţionarul public în acest Statut. Prin Decretul 5506 din 19 noiembrie 1923 a fost adoptat şi Regulamentul pentru aplicarea Legii Statutului Funcţionarilor Publici.

Prin apariţia acestei legi se stabilesc drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici, a căror activitate are o serie de particularităţi faţă de activitatea desfăşurată de funcţionarii privaţi. Şi este şi normal să fie aşa pentru că exercitarea funcţiilor în cadrul administraţiei de stat trebuie să fie realizată de oameni cu o anumită pregătire- în funcţie de locul pe care îl ocupă- de o anume formaţie comportamentală, cu un nivel ridicat de cunoştinţă. Întreaga activitate a funcţionarilor care îşi desfăşoară activitatea în administraţia de stat trebuie pusă în slujba cetăţeanului, a respectării drepturilor sale civile, consfinţite de Constituţie şi de celelalte acte normative.

Sigur nu orice persoană care lucrează în administraţia de stat face parte din categoria funcţionarilor publici. Nu se poate pretinde, spre exemplu, femeii de serviciu, portarului sau şoferului să se ridice la nivelul exigenţelor unui funcţionar public. Este de necontestat faptul că între funcţionarii publici, unii au funcţii de conducere, alţii de execuţie, dar şi aceştia din urmă îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi aparat administrativ şi au responsabilităţi şi atribuţii stabilite de autoritatea sau instituţia publică unde îşi desfăşoară activitatea şi care sunt de natură a duce la realizarea scopului şi competenţelor acesteia.

Funcţionarii publici sunt persoanele numite în funcţiile publice şi reprezintă, totodată, resursele umane ale administraţiei publice care, alături de cele materiale şi băneşti, asigură condiţiile de funcţionare a acesteia .

În conformitate cu prevederile legale, funcţionarul public este persoana numită de către autoritatea publică competentă sau aleasă potrivit legii şi investită în mod legal cu atribuţiile unei funcţii publice, prestând în mod permanent o activitate cu scopul de a asigura funcţionarea continuă a unui serviciu public.

1.2 Condiţiile necesare pentru îndeplinirea unei funcţii publice

Pentru ocuparea unei funcţii publice sau pentru a deveni funcţionar public, Legea prevede o serie de condiţii (cuprinse în art. 6). Este nevoie de aceste condiţii, pentru că funcţionarul public este prima persoană cu care vine cetăţeanul în contact, el este primul care trebuie să aibă un comportament corect, amabil, să fie afectiv la dispoziţia cetăţeanului pentru rezolvarea, pentru clarificarea cerinţelor sale legitime.Exercitarea funcţiei publice este subordonată unor principii care stau la baza acesteia, şi anume:

• asigurarea promptă şi eficientă, liberă de prejucăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor activităţilor efecuate de funcţionarii publici;

• selectarea funcţionarilor publici exclusiv după criteriul competenţei profesionale;

• egalitatea şanselor la intrarea şi promovarea în corpul funcţionarilor publici;

• stabilitatea funcţionarilor publici.

Pentru ocuparea unei funcţii publice, candidatul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, aşa cum sunt ele prevăzute de articolul 6 din Lege: