Drepturile Omului - CEDO, ONU, Consiliul Europei

Introducere

Drepturile si libertatile fundamentale ale omului constituie nu doar o realitate ci si o finalitate a întregii activitati umane, bineînteles a aceleia democratice si progresiste. De aici si atentia cuvenita care este acordata aproape peste tot în lumea actuala, problemelor teoretice si practice referitoare la drepturile omului, la protectia si respectul libertatilor fundamentale ale persoanei umane.

Constitutiile moderne urmaresc prin consacrarea drepturilor si libertatilor fundamentale sa stabileasca garantii cât mai eficiente pentru apararea persoanei umane si a vietii ei private, pentru participarea cetatenilor la viata politica si pentru dezvoltarea materiala si culturala a cetatenilor.

Astfel, o prima categorie de drepturi fundamentale cuprinde acele drepturi care au drept obiect ocrotirea persoanei umane si a vietii ei private fata de orice amestec din afara. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele drepturi: dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, libera circulatie, inviolabilitatea domiciliului si resedintei, secretul corespondentei si a celorlalte mijloace de comunicare, libertatea constiintei, dreptul la informatie. Drepturile fundamentale din aceasta prima categorie au o trasatura comuna si anume faptul ca ele pot fi exercitate independent de un raport social, în cadrul caruia alti cetateni sa fie implicati într-o atitudine participativa. Cu alte cuvinte, ele pot fi exercitate în mod individual, motiv pentru care drepturile din prima categorie pot fi grupate sub denumirea de libertati individuale.

O a doua categorie de drepturi fundamentale are drept obiect asigurarea dezvoltarii materiale sau culturale a cetatenilor motiv pentru care acestea sunt cuprinse sub denumirea de drepturi social-economice. Fac parte din aceasta categorie urmatoarele drepturi: dreptul la munca, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la greva dreptul la proprietatea privata, dreptul de mostenire, dreptul la învatatura, dreptul celui vatamat într-un drept al sau de o autoritate publica, liberul acces la justitie.

Cea de a treia categorie de drepturi fundamentale are ca obiect exclusiv asigurarea participarii cetatenilor la conducerea statului, cum ar fi: dreptul de a alege si de a fi ales în organele reprezentative locale sau nationale, de a vota în cadrul referendumurilor, etc. Datorita specificului, aceste drepturi constituie o categorie distincta de libertatile individuale si de drepturile social-economice, careia i s-a dat denumirea de drepturi politice.

A patra categorie de drepturi fundamentale se caracterizeaza prin faptul ca pot fi exercitate de cetateni, la alegerea lor, atât în vederea participarii lor la conducerea de stat, cât si în scopul asigurarii dezvoltarii lor materiale sau culturale. În aceasta categorie intra urmatoarele drepturi: libertatea de exprimare, libertatea cultelor, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere, dreptul de petitionare. Datorita caracterului complex al obiectului lor, acestor drepturi li s-a dat denumirea de drepturi social-politice.

Aceste drepturi social politice garanteaza posibilitatea cetatenilor de a actiona fara constrângere în raporturile lor cu alti cetateni în limitele stabilite de lege. Ceea ce este specific pentru unele din aceste drepturi este faptul ca cetateanul nu le poate exercita de unul singur, cum este cazul drepturilor grupate în categoria libertati individuale, ci doar în concurs cu alti cetateni, care în acest mod îsi exercita propriul lor drept fundamental (spre exemplu, dreptul de asociere). Datorita acestor caracteristici, drepturile din aceasta categorie sunt denumite si libertati publice.

În ceea ce priveste egalitatea în drepturi, aceasta trebuie considerata o categorie distincta de drepturi fundamentale cetatenesti, examinate pâna acum, deoarece obiectul ei îl constituie toate drepturile garantate de Constitutie si legi, asigurând aplicarea lor în conditii identice pentru toti cetatenii.

Capitolul 1

Drepturile omului

1.1.Generalitati

Omul, fiinta sociala prin esenta se raporteaza in mod necesar la semeni, la societate in ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigura existenta si dezvoltarea prin aceea ca “fiecare are un statut al sau in care se insumeaza totalitatea drepturilor pe care societatea la acorda sau le pretinde de la fiecare”.

Prin urmare, date fiind implicatiile si consecintele deosebite ale acesteia pentru insasi existenta umana, necesitatea crearii si mentinerii echilibrului in societate, legatura stransa de interese individ-societate a determinat reglementarea juridica a acesteia.Prin norme de drept s-a fundamentat astfel “status libertatis” al persoanei, notiune care in timp a avut ca rezultat cristalizarea institutiei numita a drepturilor omului, ce reprezinta o garantie solida a desfasurarii in conditii optime a relatiilor aratate.