Drepturile subiective civile și obligațiile civile - elemente structurale ale raportului juridic civil

Introducere

1. Definitia dreptului civil

Dreptul civil este acea ramura de drept privat care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale dintre subiecte de drept-persoane fizice si juridice-aflate pe pozitii de egalitate juridical.Din definitie rezulta:

-Dreptul civil apartie diviziunii dreptului privat,deoarece reglementeaza,I principiu,raporturi dintre particulari.Dreptul civil este baza comuna din care s-au deprins,in timp,toate celelalte ramuri de drept privat.In acest cadru,el constituie drept comun pentru celelalte ramuri de drept privat.Aceasta inseamna ca ori de cate ori o anuminta situatie juridical nu este reglementata in nici un fel in ramura speciala de drept,Solutia va fi aplicarea normelor de drept civil.

2. Principiile dreptului civil

In orice ramura de drept opereaza,pe de o parte,principiile intregului system de drept si,pe de alta parte,principiile ramurei respective.Pe langa aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului roman (cum sunt:principiul democratiei,principiul egalitatii in fata legii,principiul accesului liber la justitie,principiul separatiei puterilor in stat etc.)se va face si aplicarea unor principia proprii dreptului civil.La randul lor,acestea pot fi clasificate:

a)principiile fundamentale ale dreptului civil si

b)principiile institutiilor dreptului civil

Principiile generale ale dreptului civil sunt:

Principiul proprietatii,consacrat in Constitutie,in Codul civil si in alte legi civile.

Potrivit Constitutiei,proprietatea poate fi publica sau private.Cea publica apartine statului sau unitatilor administrative-teritoriale.Titular al dreptului de proprietate privata poate fi o persoana fizica sau o persoana juridical.Constitutia prevede,in art.41 alin.2,ca “proprietatea private este ocrotita in mod egal de lege,indifferent de titular.In definitia Codului civil(art.480):”Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusive si absolute,insa in limitele determinate de lege”.

Principiul egalitatii in fata legii civile(principiul nediscriminarii)este apliatia principiului fundamental de drept consacrat de art.16 alin.1 din Constitutie:”Cetatenii sunt egali in fata elegii si a autoritatilor publice,fara privilegii si discriminari”.Astfel,acest principiu,care presupune ocrotirea drepturilor subiective civile fara deosebire pe baza de rasa,nationalitate,etnie,limba,relgie,categorie sociala,convingeri,sex sau orientare sexual ori apartenenta la o categorie defavorizata este consacrat in detliu prin Ordonanta Guvernului nr.13/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.

Principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale este consacrat de texte ale legii civile care prevad ca:”Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface intresele personale material si cultural in accord cu interesul obstesc,potrivit legii si regulilor de convetuire”(Decretul nr.13/1954).

Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor civile este consacrat legislative atata prin prevederile constitutionale(art.21,art.24)si ale Decretului nr.31/1954,cat si de norme juridice internationale.Intr-adevar,potrivit art.26 din Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului:”Toate persoanele sunt elgale in fata legii si au,fara discriminare,dreptul la ocrotire elagala din partea legii.In aceasta privinta,legea trebuie sa interzica orice discriminare sis a garanteze tuturor persoaneleor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari,in speciala de rasa,sex,limba,opinie politica sau orice alta opinie,origine nationala sau sociala,avere,nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare”.