E-Guvernarea

E-government - prezent şi perspective

1.Definiţie

Facilităţile oferite în prezent de tehnologia informaţiei constituie cadrul perfect pentru dezvoltarea de noi concepte: “e-government”, “administraţie electronică”. Guvernarea electronică presupune utilizarea aplicaţiilor informatice şi a altor tehnologii ale informaţiei, bazate pe Internet pentru a îmbunătăţi accesul, livrarea informaţiei dar şi a serviciilor către public, sau către alte agenţii şi entităţi guvernamentale. În urma implementării acestui proces, s-a constat o creştere a eficacităţii şi calitaţii serviciilor, deoarece se transformă şi modernizează Guvernul prin intermediul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor.

„Guvernarea electronică constă în interacţiunea dintre Guvern, Parlament şi alte instituţii publice cu cetăţenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra proiectelor de lege aflate în discuţie şi emiterea de păreri de către cetăţeni, plata taxelor de către contribuabili, completarea unor plângeri şi petiţii online reprezintă mijloace eficiente puse la dispoziţie de către stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Aşadar sensul implementării guvernării electronice este de sus în jos (de la stat la cetăţean).”

Guvernarea electronică presupune schimbări tehnologice, dar și culturale și organizaționale ale administrației. Ea trebuie să pună accent pe procesul guvernării în sine, și nu pe IT, pe cetățeni și pe nevoile lor, și nu pe calculatoare, pe oameni, și nu pe sisteme.

Definiţia dată de către portalul eDemocraţie guvernării electronice este următoarea: “Guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a sectorului public prin digitalizare şi noi tehnici de management a informaţiei, proces al cărui scop final este creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi eficientizarea aparatului administrativ.”

Totuşi există reticenţe în ceea ce priveşte sistemele de plată online şi cât de operaţionale sunt acestea, semnătura electronică şi întreţinerea acestor facilităţi dar şi în legătură cu nivelul de securitate al noilor aplicaţii. În cazul administraţiei publice, e-guvernarea se bazează pe aplicarea termenilor-cheie: utilizare facilă, plata electronică, securitate, interes intern, comunicare.

2. Legislaţia privind domeniul tehnologiei informaţiei

Cadrul legislativ cuprinde o serie de acte normative referitoare la: semnătura electronică, achiziţiile publice prin licitaţii electronice, încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale, comerţul electronic, procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la distanţă (de tipul aplicaţiilor Internet-banking, home-banking sau mobile-banking), măsuri pentru realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice între România şi statele membre UE, protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Astfel, România a adoptat acte normative pentru a reglementa informatizarea administraţiei publice: HG nr. 802/1999 privind adoptarea Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare (modificată de OG nr. 89/2000 şi HG nr. 350/2004); Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic modificată de Legea nr. 161/2003 şi Legea 121/2006, HG nr. 1308/2002 pentru aprobarea Normelor metodologie de aplicare a Legii; OG nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, aprobată cu modificări de Legea nr. 285/2003 modificată de OG nr. 24/2004; OUG nr. 34/2006 (modificata si actualizata de Legea nr. 337 din 17 iulie 2006; Rectificarea nr. 337 din 17 iulie 2006) privind atribuirea contractelor de achizitie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

• Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică

• Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public

• Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date

• Hotărârea Guvernului nr.1.007/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administraţiei publice

• Ordonanţa nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale aprobată cu modificări prin Legea nr. 291/2002

• Hotărârea Guvernului nr.181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonanţa nr.24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor şi taxelor locale

• Ordonanţa nr. 20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice aprobată cu modificări prin Legea nr. 468/2002 –> modificată prin: Ordonanţa nr. 73/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 535/2003

• Ordonanţa nr. 19/2003 privind obligativitatea utilizării sistemului electronic de colectare a datelor statistice aprobată cu modificări prin Legea nr. 202/2003

• Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică

• Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

• Hotărârea Guvernului nr. 1085/2003 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri referitoare la implementarea Sistemului Electronic Naţional

• Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.

Administraţiile publice sunt clienţi importanţi si utilizatori ai tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor atât pe plan european cât şi mondial. În România, doar utilizarea tehnologiilor informatice ca urmare a procesului de reformă a administraţiei publice conduce la performanţă. S-a dezvoltat astfel conceptul de informatizare a administraţiei publice ce vizează îmbunătăţirea calităţii actului administrativ şi modificarea profundă a raportului dintre administraţia publică şi cetăţean.

3. Trăsături şi componente

Chiar din definiţia e-guvernării se desprind 4 dimensiuni cheie, ce reflectă chiar funcţiile guvernării şi anume :

• E-serviciile – oferirea în mod electronic a informaţiilor, programelor şi serviciilor adesea cu ajutorul Internetului;

• E-democraţia – presupune folosirea mijloacelor electronice de comunicare pentru a creşte rolul cetăţenilor în procesul decizional;

• E-comerţul – schimbul electronic de bani pentru bunuri şi servicii cum ar fi: plata taxelor şi a facturilor, licitaţii, etc ;

• E-management – presupune folosirea tehnologiilor informaţionale pentru a îmbunătăţi managementul guvernării, de la utilizarea arhivelor electronice până la integrarea informaţiilor, o dimensiune adesea invizibilă publicului.