Efectele Actelor Administrative

Noţiuni introductive privind actele administrative

Prin act administrativ înţelegem acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti.

Ca o definiţie ,,generală”, în accepţiunea structural-organizaţională, actul administrativ este acea formă juridică de realizare, ca activitate principală ori secundară, a faptului administrativ, de către organe de stat sau, în baza legii, de organe nestatale, ce concretizează manifestarea unilaterală de voinţă a acestora, într-un regim juridic administrativ, tipic sau atipic, după caz.

Literatura interbelică face o distincţie, mai întâi, între actele ,,puterii executive” în raporturile cu Parlamentul şi actele ,,făcute de puterea executivă”, în raporturile cu cetăţenii ori care au intervenit între diversele servicii ale statului. Apoi actele ,,puterii executive” în raporturile sale cu cetăţenii erau divizate pe două categorii:

a) actele de autoritate;

b) actele de gestiune.

Actele de autoritate erau înţelese că fiind manifestări de voinţă făcute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situaţie juridică generală sau individuală, guvernată de norme de drept public, iar prin actul de gestiune se înţelege manifestarea de voinţă făcută de un organ competent, ce tinde să creeze unui organism administrativ o situaţie juridică, reglementată de dreptul privat.

Sub aspectul rezonanţei în legislaţie, în practica judiciară şi în alte ramuri ale ştiinţei dreptului, se detaşează două formulări, şi anume; act administrativ şi, respectiv, act de drept administrativ.

Denumirea de acte de drept administrativ s-a propus în ideea evocării mai clare a regimului elaborării şi respectiv, al efectelor actelor organelor administraţiei de stat, emise în realizarea puterii de stat. S-a urmărit a se releva, chiar prin denumire, că aceste acte sunt supuse unui regim juridic diferit de acela al actelor civile ale organelor administraţiei de stat.

Faţă de stadiul actual al legislaţiei, pentru ştiinţa dreptului administrativ, ca de altfel şi pentru practica administrativă sau judecătorească, prezintă interes noţiunea de act administrativ în sens formal-material, precum şi noţiunea de act administrativ în sens funcţional-juridic.

Trăsăturile actului administrativ

Delimitarea sferei acestora

Trebuie spus de la început că în literatura de specialitate nu există o unanimitate de opinii cu privire la numărul, denumirea şi conţinutul trăsăturilor actului administrativ (de drept administrativ). Unele elemente comune sunt regăsite la toţi autorii de drept administrativ şi anume: sunt acte juridice, sunt manifestări unilaterale de voinţă, sunt emise în realizarea puterii de stat.

Actul administrativ este supus unui regim juridic specific. Regimul juridic specific al actului administrativ, pe care îl denumim regim de drept administrativ, este stabilit, în principal, de Constituţie şi de Legea nr. 29/1990, legea conticiosului administrativ. Art. 48 din Constituţie lasă deschisă posibilitatea atacării în justiţie şi a actelor administrative ale celorlalte organe de stat.

Se desprind următoarele trăsături ale actului administrativ, în sens formal – material:

1. Este forma juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice.

2. Este o voinţă juridică unilaterală.

3. Este emis numai în realizarea puterii publice.

4. Are un regim juridic specific, în centrul căruia se află Legea continciosului administrativ (Legea nr.29/1990)

1. Actul administrativ este forma juridică principală a activităţii organelor administratiei publice.

Prin această trăsătură evocăm genul proxim al actului administrativ – formele concrete de activitate ale organelor administraţiei publice.

Actul administrativ apare ca una din formele cu semnificaţie juridică prin care organele administraţiei publice îşi realizează competenţa, implicit sarcinile, şi este forma juridică principală a administraţiei publice ca activitate.

Ponderea actului administrativ în sfera formelor de activitate ale organelor administraţiei publice, variază după cum ne plasăm la un nivel ierarhic sau altul al organizării administraţiei publice, respectiv după cum este vorba de un organism de ramură sau de domeniu.

2. Actul administrativ este o voinţă juridică unilaterală

Prin aceasta trăsătură se urmăreşte, pe de o parte, includerea actului administrativ în sfera actelor juridice, iar pe de altă parte, delimitarea actului administrativ de operaţiunile tehnico-administrative, respectiv de operaţiunile tehnico-productive.

O discuţie care se face în literatura noastră de specialitate este legată de refuzul nejustificat al unui organ al administraţiei publice de a satisface o cerere privitoare la un drept, respectiv de nerezolvare (tardivitate) unei asemenea cereri în termenul prevăzut de lege. Dispoziţiile exprese ale art. 48 alin.1 din Constituţie, precum şi ale art. 1 din Legea conticiosului administrativ, atât tăcerea administraţiei de stat (refuzul nejustificat), cât şi tardivitatea, constituie acte juridice, în speţă acte administrative (implicite).