Elaborarea Deciziilor în Instituțiile Publice

I. Decizia administrativa-aspecte introductive

Aflata în slujba cetatenilor, administratia publica trebuie sa îsi mobilizeze întregul ansamblu de resurse(materiale, financiare si umane) pentru a satisface nevoile generale(interesul general) al acestora. Pentru a-si duce la îndeplinire cu succes misiunea, administratia publica trebuie sa prevada si sa programeze, sa decida, sa organizeze, sa coordoneze si sa controleze procesul de executie. Prin urmare, la baza întregii activitatii administrative se afla decizia. Aceasta reprezinta forma sintetica a actului de conducere a procesului de exercitare a puterii executive si presupune o selectie constienta din mai multe variante de actiune si în acelasi timp o orientare catre unul sau mai multe obiective.

Decizia administrativa poate fi definita ca o manifestare de vointa a persoanelor sau organelor administratiei, premergatoare actiunilor de întreprins si prin care acestea opteaza pentru aplicarea unei solutii, în vederea atingerii unui scop sau realizarii unei finalitati.

Procesul decizional, privit în sens restrâns, reprezinta întregul complex de operatii care conduce la alegerea solutiei optime destinate rezolvarii problemei ce formeaza obiectivul deciziei. În sens larg, acest concept mai cuprinde si transmiterea deciziei si controlul implementarii ei.

În ceea ce priveste particularitatile deciziei acestea sunt date atât de continutul ei cât si participantii la procesului decizional.

Functionarii publici decidenti sunt implicati direct în procesul decizional. Deoarece, acestea nu pot sa cuprinda în sfera cunoasterii proprii toti factorii cu impact asupra adoptarii deciziei, apeleaza la consultanti( specialisti, cetateni sau alti functionari publici).

Functionarii publici participanti la pregatirea deciziei sunt implicati în procesul de culegere si prelucrare a datelor.

Functionarii publici participanti la executarea deciziei urmaresc aplicarea eficienta si pragmatica a deciziei.

II. Elaborarea deciziilor administrative

Singura modalitate stiintifica de abordare a procesului elaborarii deciziilor, si cea mai logica de altfel, este aceea pe etape. În literatura de specialitate sunt prezentate o multitudine de variante ale elaborarii procesului decizional, dar pe baza cercetarii diferitelor opinii si selectând punctele comune si mai ales cele mai esentiale, se conchide ca orice proces de acest fel trebuie sa cuprinda urmatoarele etape:

- Initierea proiectului de decizie;

- Pregatirea proiectului de decizie;

- Evaluarea variantelor proiectului de deciziei si deliberarea;

- Adoptarea deciziei.

Unii autori mentioneaza ca etapa initiala analiza diagnostic. Aceasta reprezinta procesul de cunoastere, de întelegere si explicare a unor fapte, fenomene sau procese ale unui anumit sistem, în scopul identificarii si studierii factorilor perturbatori sau a cauzelor unor disfunctionalitati si descoperirii solutiilor de perfectionare. Specificul metodei rezida tocmai din particularitatile mediului în care se aplica, scopul urmarit, mijloacele, metodele, tehnicile utilizate în procesul de cunoastere.

Analiza diagnostic înseamna, în primul rând, cunoasterea si analiza detaliata a situatiei existente, identificarea factorilor care determina si/ sau o influenteaza, precizarea acelora dintre ei care au impact negativ asupra sistemului.

În cadrul activitatii administrative, cunoasterea realitatii în care urmeaza a se implementa o decizie are o importanta deosebita si tocmai de aceea analiza diagnostic urmareste:

- Cunoasterea si înregistrarea cerintelor, a problemelor nerezolvate ale comunitatii (fie ele de natura economica, sociala, ecologica sau culturala) ;

- Analiza cerintelor si problemelor înregistrate;

- Confruntarea cerintelor preselectionare cu restrictiile si resursele microsistemului.

Pentru a se putea rezolva într-un mod cât mai eficient problemele cu care se confrunta o comunitate acestea trebuie mai întâi cunoscute cu adevarat si de aceea este tot mai evidenta necesitatea promovarii unei structuri organizatorica de relatii publice. Dupa ce s-a ajuns la cunoasterea dorintelor, motivatiilor, exigentelor comunitatii(prin intermediul petitiilor si cererilor prezentate în scris sau oral, cu titlu individual sau colectiv), se trece la analiza cererilor având în vedere criterii de gestiune economica, politice, sociale, de natura strategica si tactica. Astfel, sunt eliminate cererile secundare si falsele probleme, iar decidentii pot elabora un program selectiv, care ca fi confruntat cu resursele si constrângerile financiare, umane, materiale, culturale si internationale.

Prin urmare, analiza diagnostic are rolul de a stabili volumul, structura si dinamica cererii care trebuie satisfacuta la nivelul fiecarei colectivitati, pe baza informatiilor obtinute putându-se atât previziona volumul, structura si dinamica ofertei de bunuri si servicii cât si urmari gradul de prioritate în satisfacerea nevoilor sociale.