Elemente de urbanism - amenajarea teritorială

I.AMENAJAREA TERITORIALA-CONCEPTE GENERALE

Amenajarea teritoriala (regionala) a aparut dintr-o necesitate practica de a utiliza rational spatiul, forta de munca, respectiv de a impune un anumit mod de organizare a resurselor naturale pentru diverse activitati.

Amenajarea teritoriala este un amsamblu de avtivitati complexe, cu caracter global si interdisciplinar, avand ca obiectiv final organizarea fizica a spatiului; ca obiective specifice pot fi mentionate: localizarea activitatilor industriale, a marilor infrastructuri teritoriale, dinamica fenomenelor demografice si migrationiste, protectia mediului, dezvoltarea urbana s.a.

Necesita coordonarea activitatilor economice, sociale, culturale si ecologice pentru obtinerea unui cadru natural si construit armonios, menit sa satisfaca nevoile sis a raspunda valorilor recunoscute ale unor comunitati.

Amenajarea territoriala este o avtivitate de interes general, cu caracter continuu si care se desfasoara, dupa caz, la nivelul unui teritoriu sub-regional, regional (intranational), national sau supra-national.

De activitatea de amenajare teritoriala sunt responsabile institutii publice la nivel central si local (in Romania: Parlament, Guvern, Consilii Judetene, Municipale, Orasenesti si Comunale).

Ca activitate si preocupare distincta, amenajarea teritoriului se contureaza abia dupa anul 1950 cand apar primele organisme specializate in a cest domeniu, ca urmare a accelerarii procesului de urbanizare.

Amenajarea teritoriului are la origine modul in care au evoluat asezarile urbane de-a lungul timpului. Astfel, intr-o prima etapa, acestea s-au dezvoltat in raport cu existenta unor conditii favorabile: resurse de hrana si de apa, conditii materiale care sa permita dezvoltare unor aglomerari umane intr-un spatiu restrans. Daca initial dezvoltarea localitatilor era mai mult sau mai putin anarhica, odata cu cresterea dimensiunilor acestora s-a pus problema unei conceptii privitoare la organizarea urbana ca principala preocupare a amenajarii teritoriului.

Organizarea urbana a avut si are in vedere mai multi factori: - tipologia oraselor: militare, comerciale, industriale si miniere, culturale (orase religioase, orase muzeu, centre literare, orase universitare, orase destinate congreselor si festivalurilor etc.), administrative, resedinte temporare (orase turistice si statiuni balneare), mixte;

- extinderea oraselor si formele acestora (radiale, concentrice, polinucleare);

- relatia cu mediul inconjurator (ecologia urbana).

Legile care stau la baza amenajarii teritoriale pot fi enuntate astfel: - intr-un anumit spatiu, amenajarea teritoriala nu regleaza direct disparitatile dintre centru si periferie si nici pe cele dintre regiunile amenajate;

- amenajarea teritoriala trebuie sa se bazeze pe aptitudinea spatiului in care urmeaza a se realize, respectiv pe specializarea acestui spatiu cu toate elementele si factorii (nationali, sociali, etc.) acestuia, care dicteaza modul in care se va realize amenajarea, costurile si mentinerea pe un termen cat mai lung;

- gestionarea teritoriului va fi realizata de catre autoritatea locala in favoarea celor care populeaza regiunea respective, urmand ca surplusul rezultat sa fie oferit regiunilor limitrofe sau aflate la distante mici.

Amenajarea teritoriului rezulta din necesitatea utilizarii teritoriului: - in favoarea omului, a societatii umane;

- astfel incat sa fie satisfacute nevoile umane pe termen lung, raspunzand, in acelasi timp, nevoilor umane pe termen scurt;

- prin prisma dezvoltarii durabile, respectiv a conservarii resurselor naturale si a evitarii proceselor care decalnseaza degradarea acestora.

Obiective principale ale amenajarii teritoriului:

- utilizarea rationala a teritoriului;

- valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu (umane, materiale, naturale);

- dezvoltarea armonioasa si echilibrata a localitatilor;

- pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului.

Utilizarea rationala a teritoriului

- se urmareste buna gospodarire a fondului funciar avandu-se in vedere carasteristicile sale de raritate si nereproductibilitate;

- se are in vedere posibilitatea utilizarii multiple cu randamente diferite a suprafetei amenajate;

- prin organizarea teritoriului se urmareste:

-stabilirea dimensiunii optime a suprafetelor sistematizate;

-stabilirea celor mai adecvate destinatii;