Eseu Management Public - New Public Management

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor şi relaţiilor de management, bine determinate, existente între componente ale sistemului administrativ,prin care , în regim de putere public, se aduc la îndeplinire legile şi/sau se planifică, organizează, coordonează, gestionează şi controlează activităţile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

Managementul public vizează metodele, tehnicile manageriale, abilitatea şi priceperea cu care toate acestea sunt folosite pentru a transpune ideile şi politica în programe de acţiune.

O nouă paradigmă de management public, numit "New Public Management" (Noul Management Public – NMP), a apărut începând cu anii 1980.

Termenul NMP venit în folosinţă la începutul anului 1990, pentru a descrie reformele din sectorul public din Marea Britanie şi Noua Zeelandă, în calitate de aparat inventat în scopul de a structurarea discuţia de schimbări în organizarea si gestionarea guvernului.

Apropierea NMP de managementul public a fost, in general, fondata pe o critica de birocraţie ca principiu de organizare în cadrul administraţiei publice. Intentia NMP a fost de a oglindi aspectele critice ale modurilor de organizare si gestionare ale sectoarelor private, asumandu-si superioritatea sectorului privat, precum si sectorul public si administratie publica.

Principiile NMP sunt, în general, caracterizate de un accent pe producţia de control, de dezagregare a organizaţiilor tradiţionale birocratice şi de descentralizare a autorităţii administrative, introducerea pe piaţă şi de cvasi - mecanisme de piaţă, orientate spre client şi de servicii.

În Marea Britanie, de exemplu, creşterea presiunilor a forţat guvernul să facă faţă

problemelor economice, inclusiv ratele ridicate ale şomajului şi ale inflaţiei si in special cu privire la calitatea si eficienta serviciilor publice.

Parerea unor autori de specialitate in legatura cu Noul Management Public

Un cunoscut autor si profesor de management public la Universitatea Erasmus Rotterdam, Olanda, Christopher Pollitt spune despre Noul Management Public ca ‘nu poate fi vazut, atins, mirosit sau auzit’. Este o constructie retorica si conceptuala si, ca toate constructiile de acest gen, lasa loc unor interpretari si utilizari schimbatoare de a lungul timpului. Chiar si in limba engleza NMP reprezinta tot o constructie retorica si tocmai de aceea este deschis reinterpretarilor atunci cand este tradus in franceza, chineza sau japoneza (pentru a mentiona doar 3 comunitati lingvistice care au adoptat acest termen).Ca atare, comparatia nu reprezinta un lucru usor.

Chiar si in cadrul lingvistic de origine, acest concept a fost subiectul unor confruntari si ambiguitati in ceea ce priveste definirea lui. Asa cum afirmau recent Dunleavy s.a.: “In momentul de fata exista o adevarata ramura industriala in ceea ce priveste modul in care ar trebui conceptualizat NMP si care este evolutia acestuia de-a lungul timpului.” O prezentare a diferitelor moduri de definire a NMP ar contribui la un articol lung

Pe baza acestor consideratii, NMP apare ca un fenomen cu implicatii diferite pe doua niveluri: la nivelul de sus Noul Management Public este perceput ca o teorie

generala sau o doctrina de imbunatatire a sectorului public prin importul conceptelor, tehnicilor si valorilor din afaceri, pe cand la un nivel mai obisnuit apare ca un ansamblu de concepte si practice specifice, printre care:

- O accentuare a importantei ‘performantei’, mai ales prin masurarea iesirilor;

- O preferinta pentru formele de organizare flexibile, plate, mici si specializate

(dezagregate), in detrimentul formelor de organizare multifunctionale si foarte mari;

- Substituirea generalizata a contractelor in relatiile ierarhice, ca principal mecanism de coordonare;

- Introducerea pe scara larga a mecanismelor-de-tip-piata, inclusiv a achizitiilor

competitive, a asociatiilor publice si a unui sistem de salarizare corelat cu performanta

- Un accent pe tratarea beneficiarilor serviciilor publice drept ‘clienti’, precum si pe

aplicarea unor tehnici de imbunatatire a calitatii, precum TQM.

Datorita eforturilor unor oameni de stiinta precum Kerstin Sahlin-Andersson si

Amanda Smullen, s-a ajuns la concluzia ca NMP tinde sa fie ‘tradus’ in dialectele locale, atunci cand depaseste granitele nationale sau chiar sectoriale. Acest aspect nu este unul lipsit de importanta, intrucat implica de regula nu doar editarea tezelor standard, ci si eliminarea sensurilor vechi si introducerea unora noi. NMP poate fi astfel interpretat intr-un loc drept o sansa data managerilor publici de a fi “profesionisti” si “moderni”, in timp ce in alta parte poate fi privit ca orice

are legatura cu serviciile cetatenilor-clienti – iar intr-un al treilea loc drept un mijloc de reducere a cheltuielilor si taxelor. Intr-o tara “agentiile” reprezinta simbolul unui nou grad de libertate fata de controlul ministerial central, pe cand in alta ele reprezinta o reconcentrare a controlului (Smullen, 2004; Pollitt , 2007). Modurile diferite de interpretare si abordare a NMP pot constitui un mijloc de selectare si prioritizare a diferitelor practici si, in aceeasi masura, pot genera asteptari diferite In functie de care sunt evaluate rezultatele reformelor.

Ceea ce nu a fost insa discutat este faptul ca tendinta de re-interpretare a conceptului nu se refera doar la definitia Noului Management Public ci si la cea privind tehnicile si instrumentele acestei teorii. Astfel, de exemplu, Managementul Total al Calitatii este aplicat n moduri diferite, in contexte diferite, uneori chiar in cadrul aceluiasi serviciu. In acelasi mod, bugetarea performantei poate fi – si chiar este – exprimata intr-o varietate imensa de forme.

‘Traducerile’ se axeaza pe partea de cuvinte si text. Nu toti considera ca oamenii de stiinta sunt capabili sa depaseasca acest aspect – pentru a ajunge la practici si rezultate concrete – dar sunt multi dintre noi care considera posibil acest lucru. Desi constienti de “realitatea existenta”, vom intalni o multime de pareri cu privire la intelesurile “semantice” ale NMP. Cu toate acestea, Christopher Polllitt, in cateva dintre lucrarile sale, a incercat sa dezvolte un model simplu de reforma manageriala:

1. Etapa I: dezbaterea. O anumita abordare sau tehnica ajunge pe agenda. Este discutata in cadrul unor workshopuri, conferinte, rapoarte, etc.

2. Etapa a II-a: adoptarea deciziilor. Fie managerii, fie politicienii, fie ambele grupuri, adopta decizii formale privind aplicarea tehnicii X sau a noii structuri organizationale Y.

3. Etapa a III-a: implementarea. Noua structura sau tehnica este pusa In practica. Aceasta devine noua “procedura standard de operare” in principalele domenii ale organizatiei.

4. Etapa a IV a: rezultatele. Noua structura sau tehnica incepe sa genereze rezultate ce pot fi in mod cert atribuite acesteia

Ar trebui retinute cel putin 3 aspecte importante cu privire la aceste etape. In primul rand, fiecare trecere de la o etapa la alta poate implica “traduceri” In al doilea rand, fiecare dintre etape ar putea aparea re-interpretata cu totul diferit fata de forma si scopul original. Este o practica destul de intalnita in managementul public, de a anunta realizarea unor schimbari care nu se concretizeaza in cele mai multe dintre cazuri. In Finlanda, decizia cu privire la adoptarea PRP pentru sectorul public a fost adoptata la inceputul anilor ‘90, dar spre sfarsitul deceniului numai o mica parte

a agentiilor publice profitasera de sansa de a-l utiliza. OECD prezenta Finlada ca o tara care a implementat PRP, dar aceasta era doar o iluzie. In al treilea rand, dintr-un punct de vedere academic, fiecare dintre etape necesita un set de tehnici de cercetare specifice. In general, activitatile de cercetare devin dificile, costisitoare si de durata pe masura ce are loc trecerea de la etapele 1 si 2 la etapele 3 si 4. Prin urmare, nu este surprinzator faptul ca multe dintre lucrarile de cercetare publicate se refera in mare parte la primele doua etape. Acest lucru este in regula, atat timp cat etapele 2 si 3 nu devin puncte de referinta pentru etapele 3 si 4, totusi acest lucru se intampla Cercetarile empirice detaliate si longitudinale, preferabil a fi folosite pentru investigarea practicilor si a rezultatelor, sunt destul de rar folosite, desi sunt extrem de valoroase.