Etică și Abuz de Putere

I. Etica. Aspecte specifice

Ce înseamna oare “drept”, “corect” si “just”? Ce înteleg oamenii de afaceri, managerii sau angajatii prin acestea? Le percep oare diferit în lumea afacerilor, fata de viata de zi cu zi? Aceste notiuni, si întrebari totodata, tind sa devina astazi tot mai importante, pe masura evolutiei economice globale, a concurentei, a tehnologiilor. Si aceasta deoarece deciziile din viata economica afecteaza atat de multi oameni care, practic, nu au nici un control asupra acestora.

Sensul cuvintelor “drept”, “corect” si “just” îsi gaseste determinarea în ceea ce numim etica. Caci a fi etic înseamna a trai într-un anumit mod, este un fel de a te comporta în viata, adica a actiona drept, corect si just.

Utilizarea termenilor de etica si morala reprezinta subiectul a diverse conventionalisme, iar fiecare autor, epoca sau curent filosofic îl utilizeaza în diferite moduri. Nu putem defini etica izolat de termenul “morala”. Etica si morala sunt strans relationate dar nu în sensul originii etimologice.

Conceptul de morala se refera la un anumit cod social, la un ansamblu de reguli carora trebuie sa ne supunem pentru a fi admisi într-o societate data. El evoca interventia unei autoritati traditionale, adesea religioase,” capabile sa ne indice ce trebuie facut sau evitat. Într-o societate culturala dezintegrata, individualista, cuvantul moral poate produce neîncredere” .

Etica, conform dictionarelor, simbolizeaza stiinta binelui si a raului. Întrebarea este de unde stim ce este bine si ce este rau? Fara îndoiala, fiecare individ percepe binele si raul într-un anumit fel, raportandu-se la conduita celorlalti: sunt lucruri care se fac si lucruri care nu se fac. Este însa mai dificil sa te analizezi pe tine însuti decat sa-i critici pe ceilalti. Poate de aceea etica este considerata o stiinta care ne ajuta sa cunoastem omul, comportamentul sau si societatea în ansamblul ei. Etica reprezinta faptul real care exista în mentalitatea unor persoane, reprezinta un ansamblu de norme de stiut/cunoscut, principii si motive pe care un subiect le-a realizat si stabilit ca o linie directoare a propriei conduite.

Stiinta eticii are un dublu caracter, respectiv: analitic (se preocupa de cauzele actiunilor noastre) si normativ (ne spune ce avem de facut). Însa, fara sa fie o stiinta descriptiva (nu ne indica cum sa facem), este o stiinta practica, este orientata spre actiune: se învata din practic. De aceea, se foloseste adesea si conceptul de etica aplicata, prin care întelegem “analiza din punct de vedere moral a unor situatii concrete din practica sociala sau profesionala în vederea luarii unor decizii” .

Etica este, poate, cea mai buna reclama pe care o organizatie, firma sau institutie publica si-o poate face. Parerea multor specialisti – printre care si Peter Drucker – este ca nu exista o diferenta între etica din viata de zi cu zi si cea din domeniul afacerilor. Un om deschis si generos, un ambitios, un mincinos sau un intrigant se comporta la fel la locul de munca si în afara lui. Totusi, în conditiile exercitarii responsabilitatilor profesionale, este necesara o abordare particulara a eticii.

În primul rand, deciziile si comportamentul unui individ care poarta responsabilitatea unui grup de munca sunt diferite de cele pe care le presupun relatiile interpersonale cu prietenii sau familia. În cadrul organizatiei, actiunile fiecarui individ sunt dependente si de actiunile altora, iar rezultatele comportamentului sau se rasfrang asupra mai multor persoane (din interiorul sau din afara organizatiei). De aceea, în afaceri nimic nu poate fi considerat bun sau rau în totalitate si chiar si aprecierile “intermediare” sunt foarte greu de facut. Poate din acest motiv mai exista oameni care cred ca morala nu are nimic în comun cu afacerile.

În al doilea rand, complexitatea relatiilor economice din societatea contemporana si multitudinea canalelor de comunicatie îngreuneaza asigurarea unei transparente a eticii. Rezultatele actiunii unui agent economic se raspandesc într-o sfera mult mai larg decat poate el sa controleze. Devine astfel posibil ca o buna intentie a sa sa aiba efecte negative nedorite si imposibil de prevazut.

În al treilea rand, dupa ce în ultimele decenii a fost acceptata si înteleasa si responsabilitatea sociala a întreprinderii, pe langa cea economica, sunt depuse eforturi si se fac presiuni de catre numeroase organizatii, asociatii sau chiar guverne pentru ca întreprinderile sa constientizeze responsabilitatea ecologica pe care o au. Astfel, comportamentul etic al organizatiei capata noi dimensiuni, o data cu cresterea responsabilitatii sale.

A vorbi despre etica – în politica, administratie publica, economie, la nivel de organizatie, este astazi la moda, chiar daca nu reprezinta o noutate. Cu toate acestea, se manifesta o lipsa de evidenta a eticii în aceste domenii. Drept consecinta avem nevoie de constientizare a influentei negative a comportamentelor neetice asupra perfoemantei angajatilor si asupra performantei organizatiei pe ansamblu.