Etică și Corupție în Administrația Publică

Definită ca o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, corupţia înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcţiei de intermediar sau de decizie pe care o îndeplineşte, pentru a acorda celui care corupe sau comunităţii de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrative, în schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracţii sau a primirii unor proprietăţi. Tot corupţie înseamnă şi folosirea de către o persoană a funcţiei sau poziţiei sale sociale pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri normale la obţinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor funcţii profesionale sau administrative.

Corupţia este un fenomen social grav, cu o amploare deosebită, cu forme variate şi complexe, manifestate până la cele mai înalte niveluri ale societăţii. Ea reprezintă o ameninţare majoră pentru democraţie, constituind o negare a drepturilor omului şi o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială şi pentru justiţie, erodând principiile unei administraţii eficiente, punând în pericol stabilitatea şi credibilitatea instituţiilor statului şi a reprezentanţilor acestora, cât şi pentru dezvoltarea

economică şi socială.

La ora actuală corupţia constituie unul dintre subiectele principale de discuţie în orice domeniu şi la orice nivel, reprezentând una dintre cele mai mari provocări ale lumii contemporane. Ea este prezentă atât în statele sărace şi în curs de dezvoltare, cât şi în cele dezvoltate, iar lupta pentru combaterea ei a devenit o problemă serioasă, cu cât aceasta se extinde foarte rapid, cuprinzând, mai întâi, câteva sectoare, câteva domenii şi apoi întreaga societate, devenind un stil de viaţă, un labirint din care nu se mai poate ieşi, o mentalitate1.

În România fenomenul corupţiei sare peste orice bănuită rigiditate, dovedindu-se expansiv în numeroase domenii.

Corupţia pare să fie foarte extinsă, dacă nu chiar permanentă, în administraţie, atât la nivel central, cât şi la nivel local, fiind accentuată de lipsa unei definiri clare a responsabilităţilor, confuzie în separarea funcţiilor administrative de cele politice şi o lipsă de transparenţă în procedurile administrative. La acestea se mai adaugă lipsa unui cadru legal adecvat pentru eficienţa luptei împotriva corupţiei din administraţia publică. În paralel, instituţiile implicate în combaterea acesteia îşi caută încă identitatea, se supun reformărilor care survin în urma revizuirilor legislative şi manifestă încă acea lentoare birocratică ce nu reuşeşte să facă faţă dezlănţuirilor inovative ale corupţiei.

În administraţia publică, subiecţii actelor de corupţie sunt funcţionarii publici, cărora li se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii, în vederea exercitării funcţiilor într-un serviciu public sau într-o altă instituţie. În ultimul timp, se pot observa tot mai multe articole în diferite ziare care fac referiri la corupţia din rândul funcţionarilor publici, ceea ce îl determină pe cetăţean să creadă că nu există standarde de conduită în rândul acestei categorii. Sentimentul de nesiguranţă, dificultatea promovării şi nivelurile scăzute ale compensaţiilor financiare, privatizarea unor servicii publice (care determină o serie de probleme complexe, precum reducerea de personal, reorientarea profesională,

conflictele de interese şi găsirea unor noi locuri de muncă), reducerea dimensiunilor aparatului birocratic, redefinirea în permanenţă a atribuţiilor ministerelor şi agenţiilor au un impact adesea negativ asupra funcţionarilor publici şi, în cazurile cele mai grave, îi determină să cedeze tentaţiilor corupţiei. Corupţia şi lipsa standardelor etice din cadrul funcţiei publice ameninţă administraţia publică în ceea ce priveşte consolidarea credibilităţii funcţiei publice şi a instituţiilor democratice în faţa propriilor cetăţeni şi contribuie, de asemenea, la agravarea sărăciei şi la slăbirea sistemului de servicii prestate cetăţenilor. Exista mai multe fenomene care se incadreaza in categoria de coruptie.

Coruperea pasivă(articolul 324 Cod penal ) - fapta persoanei cu funcţie de răspundere, care pretinde ori primeşte oferte, bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale fie acceptă servicii, privilegii sau avantaje, ce nu i se cuvin, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu, ori pentru a indeplini o acţiune contrar acestor obligaţii, precum şi pentru a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.

Exemplu: Persoana cu funcţie de răspundere pretinde ori primeşte bani, titluri de

valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale pentru:

- a îndeplini;

- a refuza îndeplinirea;

- a întârzia îndeplinirea;

- a grăbi îndeplinirea unei acţiuni ce ţine de obligaţiile ei de serviciu;

- a îndeplini o acţiune contrar obligaţiei sale de serviciu;

- a obţine de la autorităţi distincţii, funcţii, pieţe de desfacere sau o oarecare decizie favorabilă.

Făptuitorul primeşte cutii de bomboane scumpe, sticle de băuturi alcoolice, ceasuri, nu refuză propunerea de a procura diverse obiecte la un preţ avantajos, bijuterii, obiecte de artă (tablouri, sculpturi etc.).

Trafic de influenţă (alin. 1) - primirea sau extorcarea de bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale, acceptarea de servicii, bunuri sau avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau pentru o altă persoană, săvârşite cu intenţie de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionar, în scopul de a-l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite.

Exemplu: 1) persoana (poate fi un funcţionar public sau o persoană cu funcţie de răspundere ori o persoană cu înaltă funcţie de răspundere) care are influenţă sau care susţine că are influenţă primeşte sau extorchează de la o altă persoană bani, titluri de valoare, alte bunuri sau avantaje patrimoniale personal sau prin mijlocitor pentru sine sau pentru o altă persoană în scopul de a-l face pe funcţionarul asupra căruia are influenţă sau susţine că are influenţă, să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile lui de serviciu;