Evoluția și formele contenciosului administrativ român

1. Caracterizarea generala a contenciosului administrativ

In dreptul burghez activitatea administrativa este supusa, in general, unui control jurisdictional. Acest control infaptuit fie de instante speciale jurisdictionale, fie de instante judecatoresti de drept comun, cu ocazia solutionarii litigiilor generate de activitatea administratiei, poarta denumirea de contencios administrativ.1

Cuvantul contecios vine de la adjectivul latin contentiosus, care inseamna contestat, litigios si care provine la randul sau din verbul latin contendere, care inseamna a lupta. Astfel termenul contencios exprima conflictul de interese, contradictiorialitatea intereselor. Prin contencios administrativ intelegem in sensul general totalitatea litigiilor juridice in care se afla administratia publica cu cei administrati, indiferent de natura juridica a acestora de drept comun sau de drept public.2

In prezent, in Romania, activitatea de contencios administrativ este realizata de sectiile de contencios administrativ, infiintate, in temeiul art.17 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 59/1993 pentru modificarea Codului de procedura civila, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, la ____________________________________________________________

tribunalele judetene si al municipiului Bucuresti, la curtile de apel si la Curtea Suprema de Justitie – organe ce fac parte din sistemul organelor puterii judecatoresti.

Din punct de vedere formal, se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:

- sistemul administratorului judecator;1

- sistemul francez al jurisdictiei speciale administrative(tribunale administrative si Consiliul de Stat);

- sistemul anglo-saxon al instantelor de drept comun competente in materia contenciosului administrativ.2

In final elementele care conduc la definirea notiunii de contencios administrativ este aceea de a solutiona, cu putere de adevar legal, un conflict juridic in care, cel putin una din parti este un serviciu public administrativ, organele care infaptuiesc aceasta activitate fac parte din sistemul organelor judecatoresti, iar obiectul actiunii de contencios administrativ il constituie: anularea ori modificarea unui act administrativ de autoritate; obligarea autoritatii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege si repararea pagubei ce a fost cauzata prin emiterea actului administrativ de autoritate ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

2. Istoricul contenciosului administrativ roman

Procedura contenciosului administrativ a fost instituita pentru prima data in tara noastra prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864. Contenciosul administrativ a fost realizat de Consiliul de Stat care, asa cum este mentionat in legea sus mentionata, “se afla pe langa puterea executiva pentru a prepara proiectele de legi ce guvernul va avea sa prezinte Adunarii Elective si regulamentele administrative relative la punerea in lucrare a legilor. Consiliul de Stat exercita si atributii contencioase care i se dau de legi in materie administrativa si nu are atributiuni legislative. Atributiile contencioase se exercitau in contra hotararilor ministrilor, date cu exces de putere sau cu calcarea legilor si regulamentelor in fiinta, in contra hotararilor sau actelor de executare ale prefectilor sau altor agenti administrativi, in contra comisiunilor de lucrari publice, precum si in toate cazurile de natura contencioasa administrativa ce i se vor atribui printr-o anume lege.