Evoluția Științei Administrației

I. Consideraţii generale

Ştiinţa administraţiei a apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când în viaţa ştiinţifică europeană s-a conturat un punct de vedere distinct, referitor la problemele administrative, când se pun bazele unei noi ramuri a ştiinţelor sociale - ştiinţa administraţiei de stat sau ştiinţa administraţiei.

Unele elemente referitoare la ştiinţa administraţiei au fost semnalate încă din secolul al XIX-lea odata cu ştiinţa dreptului administrativ, „deşi construcţii teoretice pasagere există din antichitate”

II. Începuturile ştiinţei administrative

Începutul ştiinţei administraţiei îl regăsim la universităţile germane din secolul al XVII-lea unde se predau cursuri despre ştiinţele camerale sau cameralistice şi, respectiv, în Franţa sub aspectul de ştiinţa poliţiei.

Termenul de „poliţie” are mai multe semnificaţii: în secolul al XV-lea, el desemna situaţia de „ordine bună” în care se găsea o colectivitate şi, prin extensie, „căile şi mijloacele” ce permit să o prevină. Apoi, la începutul secolului al XVI-lea, termenul este legat de întărirea puterii regale,care însemna menţinerea binelui general al tarii si o buna ordine. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, cuvântul de „administraţie” se substituie progresiv celui de „poliţie” pentru a desemna această funcţie a statului,iar politia se ocupa doar cu securitatea interna.

III. Dezvoltarea ştiinţei administraţiei în unele ţări

a) Franţa

În Franţa, întemeietorul ştiinţei administrative este considerat Charles-Jean Bonnin, cu lucrarea sa „Principii ale administraţiei publice”, publicată în perioada primului imperiu, în care „tratează administraţia ca ştiinţă exacta având in vedere marile probleme administrative: construcţia progresivă a unui drept special şi derogatoriu de la dreptul comun, aplicabil activităţilor administrative, neexcluzând nici o reflecţie mai amplă şi mai ambiţioasă asupra administraţiei; dreptul administrativ şi ştiinţa administraţiei progresând astfel, în acelaşi timp.”

Dreptul administrativ a fost introdus progresiv;Prima catedră de drept administrativ a fost creată la facultatea de drept din Paris, prin ordonanţa din 21 martie 1819, titularul acesteia fiind Gerando. Catedra este desfiinţată din raţiuni politice la 6 septembrie 1822, dar se reînfiinţează în anul 1828, cu acelaşi titular, Gerando, iar Macarel devine suplinitor.

Învăţământul de drept administrativ se generalizează după anul 1830, în toate facultăţile de drept.

b) Germania

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Germania, asistăm la dezvoltarea dreptului administrativ prin contribuţia celebrilor jurişti Otto Mayer, Jhering Jellinek, Laband, Gerber şi alţii, care acţionează pentru înlăturarea ultimelor vestigii ale statului poliţist şi de stabilire a principiilor „statului de drept”.

În acest cadru, este de subliniat remarca lui Lorenzo von Stein, făcută în anul 1886, potrivit căreia „orice ştiinţă administrativă nu poate apărea decât ca o consecinţă şi expresie a unei concepţii generale a statului.”

În perioada postbelică, ştiinţa administraţiei din Germania cunoaşte o puternică influenţă americană care punea în evidenţă ştiinţa administraţiei de politica administrativă şi de ştiinţa dreptului administrativ, toate intrând în „sfera ştiinţei administrative”.

De asemenea, în opinia autorilor germani din această perioadă, ştiinţa administraţiei este privită prin prisma cunoaşterii „faptului de a administra”.

c) Statele Unite ale Americii

În SUA, dezvoltarea ştiinţei administraţiei este strâns legată de reformismul administraţiei şi susţinută de voinţa de raţionalizare, mişcare anticipată prin curentul denumit „Public Administration”, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În evoluţia sa, ştiinţa administraţiei din SUA a cunoscut mai multe şcoli de gândire care au avut un puternic impact şi asupra dezvoltării ştiinţei administraţiei europene. De aceea, se pare că SUA este şi denumită Casa Ştiinţei Administraţiei.

Întemeietorul ştiinţei administraţiei americane este considerat Woodrow Wilson, viitorul preşedinte al SUA, printr-un articol, rămas celebru, denumit Studiul administraţiei,publicat în revista Political Sciences Quarterly din iunie 1887. Prin acest articol el critica slaba preocupare acordată problemelor administrative, cel mai adesea subordonate problemelor politice prin aplicarea aşa-numitului „spoils system”. Conform acestui sistem, partidul care câştiga alegerile avea obligaţia să acorde funcţii publice celor care l-au sprijinit în câştigarea puterii. Preluarea puterii de către Franklin D. Roosevelt (preşedinte al SUA între anii(1933-1945), a dus la o dezvoltare deosebită a intervenţiei şi supravegherii de către stat a mecanismelor economice, prin aplicarea unui program de reforme structurale denumit New Deal (Noul Curs).

Cel mai important reprezentant a şcolii organizaţionale americane de ştiinţa administraţiei, din această perioadă, a fost Luther H. Gulik. El, împreună cu L.Urwick, elaborează lucrarea Documente asupra ştiinţei administraţiei (Papers on the science of administration), publicată în 1937, la New York.

În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, ştiinţa administraţiei din SUA avea patru mari direcţii de cercetare, şi anume:

1. studii politice;

2. umanismul organizaţional;

3. teoria politică a administraţiei publice;

4. noua politică economică.