Federalism și prezidențialism - analiza sistemului administrativ federal în Statele Unite

Sistemul american se diferenţiază de restul sistemelor analizate prin conceperea prezidenţialismul şi federalismul său. Cu obiectivul de a prezerva libertatea politică individuală, constituanţii americani au proiectat multiple mecanisme de echilibru în distribuirea orizontală şi verticală a puterii. În sfera teritorială, guvernul federal s-ar ocupa, în principiu, de afacerile externe, de apărare, de politica monetară şi de regularizarea comerţului dintre state; guvernele statale s-ar ocupa de restul. în practică, această separare de funcţii nu s-a desfăşurat aşa cum se credea, iar tensiunile între centralizarea şi descentralizarea sistemului s-au succedat în ultimele decenii.

Sistemul prezidenţialist se caracterizează prin stricta diviziune de puteri între puterea executivă, legislativă şi cea judecătorească. Membrii guvernului nu pot să aparţină simultan Congresului, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în sistemele parlamentare. Depind ierarhic de Preşedinte, dar nu acţionează ca organ colectiv, ci se relaţionează cu acesta prin intermediul contactelor bilaterale sau multilaterale. Ministerele nu implementează direct programele publice; aceasta este sarcina agenţiilor. În ciuda diviziunii de puteri, atât Preşedintele cât şi Congresul influenţează direct asupra agenţiilor administrative, fără intermedierea ministerelor. Birocraţia este supusă deci direct tensiunilor dintre puterea legislativă şi cea executivă .

Relaţiile dintre diferitele puteri trebuie încadrate în sânul unui Stat şi al unei societăţi civile puternice. În realitate, noţiunea de Stat, ca entitate care cuprinde toate nivelurile teritoriale de guvernare, formată din servanţi permanenţi, garanţi ai interesului general, nu există. În timp ce tradiţia autorităţii monarhice şi a funcţionarilor statali configurează regimurile europene, formarea Statelor Unite atrăgea după sine refuzul autorităţii centrale din Anglia, imperiul colonizator. Mulţi dintre primii colonizatori ai Americii de Nord fugeau de represiunea politică şi religioasă a insulelor britanice. Aceşti colonizatori căutau o organizare care să le permită să-şi profeseze credinţele religioase şi să exercite schimbul economic în libertate, fără controlul unui Stat puternic.

De aceea elitele americane au încercat să creeze cel mai mic guvern posibil, debilitându-1 cu o strictă diviziune de puteri şi cu o structură federală .

I. Context

Principiul de libertate a inspirat democraţia americană. Concepţia potrivit căreia suveranitatea aparţine poporului, transpusă din Europa în America a avut ca efect şi ruperea legă¬turilor spirituale între colonişti şi Coroana Britanică care pretindea prerogativele conducerii ca pe nişte bunuri patrimoniale cuvenite de drept Monarhului. Se înţelege că această convingere politică, abil infiltrată în conştiinţa publică, a constituit unul dintre fac¬torii ideologici ai victoriei celor 13 colonii împotriva Angliei ex¬primată prin adoptarea la 4 iulie 1776 a Declaraţiei de Indepen-denţă — actul politic în care s-a consemnat naşterea unei noi naţiuni şi chintesenţa unei noi filozofii asupra libertăţii omului.

Odată câştigată independenţa, cele 13 colonii s-au confrun¬tat cu un fenomen critic pentru unitatea noului stat, fapt ce a îm¬piedicat, o vreme, adoptarea unei poziţii comune faţă de viitorul politic al acesteia. Este vorba de dispariţia factorului politic ce unise până atunci cele 13 colonii. Astfel, fiecare stat a început să-şi consolideze prin toate mijloacele independenţa acţionând separat de celelalte state. Cu acest prilej, ş-a manifestat şi o anu¬mită rivalitate între unele dintre fostele colonii. Acest fenomen a constituit unul dintre motivele organizării confederale în 1777 şi apoi federale a Statelor Unite şi nu al unei organizări unitare a statului american. Potrivit „Articolelor Confederaţiei şi ale Uniunii Permanente" din 1777 prerogativele conducerii aface¬rilor externe şi ale apărării reveneau unui organism numit Congres, celelalte atribuţii de guvernare revenind statelor membre suve¬rane.

După zece ani de tentative centrifuge ale unor state, dar şi de presiuni din partea altora în favoarea consolidării unităţi la Philadelphia, în anul 1787, Confederaţia se transformă în fede¬raţie. Reprezentanţii statelor reuniţi în Congres au adoptat la 17 septembrie 1787 cu 39 de vouri pentru, 5 abţineri, restul delega¬ţilor ostili federaţiei părăsind sala, Constituţia Statelor Unite ale Americii. A fost prima constituţic scrisă din istoria modernă a statelor lumii .