Forme de economie publică - protecția mediului argumente și limite

1. Mediul inconjurator. Resursele naturale

Mediul inconjurator se refera la totalitatea conditiilor naturale de pe Pamant sau dintr-o regiune a sa, in care evolueaza fiintele sau lucrurile. Dintre aceste conditii fac parte atmosfera, temperatura, lumina, relieful etc., precum si celelalte fiinte vii. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile vegetale, animale si pentru exponentul sau rational – omul, reprezentand mediul natural. In mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa, substrat geologic, relief, sol. Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzand atat de factori terestri, cat si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa Intelegem implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele In acelas timp.

Mediul inconjurator include si activitatea si creatiile omului, acesta ocupand o dubla pozitie: de “component” al mediului si de “consumator”, al resurselor mediului.

Resursele naturale apar in mod natural si sunt considerate valoroase in forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci cand activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt in general considerate industrii ale resurselor naturale, in timp ce agricultura nu este.

Adica, intr-un cuvant, termenul de “resurse naturale” desemneaza totalitatea elementelor naturale ale mediului inconjurator ce pot fi folosite in activitatea umana.

Acestea se clasifica astfel:

- resurse regenerabile

- resurse neregenerabile

Resursele regenerabile sunt in general resursele vii (pesti, paduri, de exemplu), care pot sa se refaca daca nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot sa se refaca si pot fi folosite pe termen nelimitat daca sunt folosite rational. Odata ce resursele regenerabile sunt consumate la o rata care depaseste rata lor naturala de refacere, ele se vor diminua si in cele din urma se vor epuiza. Rata care poate fi sustinuta de o resursa regenerabila este determinata de rata de refacere si de marimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vantul, mareele si radiatia solara.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

- resurse biotice, derivate din animale si plante;

- resurse abiotice, derivate din pamant, aer, apa, s.a.m.d.; resursele minerale si energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natura.assresurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;

2. Poluarea si epuizarea resurselor mediului

Pana nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. In prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltarii fara precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie prima si energie pentru productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensa a resurselor pamantului releva, tot mai evident, un dezechilibru ecologic.

De aceea este imperativ necesar ca in toata activitatea umana, inclusiv cea economica, omul sa urmareasca folosirea rationala a tuturor aceste resurse, intrucat ele au caracter limitat si, deci, sunt epuizabile. De asemenea, se pune problema corelarii activitatiilor de sistematizare a teritoriului si localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele daunatoare asupra mediului inconjurator, recuperarea si valorificarea optima a substantelor reziduale utilizabile.

De-a lungul secolelor, omul s-a indepartat de pozitia sa de “component” al mediului, devenind tot mai mult “consumator” al resurselor sale, pe care le-a exploatat cu orice pret, irational, in mod egoist.

Astfel, s-a ajuns sa se discute in zilele noastre despre poluare si chiar despre nivel extrem de scazut al unor resurse, mai ales energetice.

Poluarea reprezinta in societatea contemporana un alt factor de insecuritate. Indivizii devin subiecti ai migratiei catre zone mai putin poluate, isi construiesc case in zone de munte, se deplaseaza mai des in puncte atractive din punct de vedere natural. Desi multi dintre noi considera poluarea un element obisnuit al vietii si o ignora total, la scara sociala, aceasta a devenit o preocupare a multor grupuri de indivizi.

Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale ale activitatii economice desfasurate de om se regasesc in aer, apa si in sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezentei dioxidului de sulf din aer, datorita dezvoltarii proceselor termice si a utilizarii unor combustibili inferiori; sunt evacuate In atmosfera importante cantitati de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, saruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte daunatoare asupra vegetatiei, in general, si direct sau indirect asupra omului.