Forme de Guvernare

De-a lungul istoriei, societatiile au avut nevoie de guverne pentru a crea si aplica legile care afectau societatea. Oamenii au pus insa intotdeauna sub semnul intrebarii rolul guvernelor – modul de functionate si puterea, gradul pana la care acestea erau abilitate sa dicteze comportarea individului.

Notiunea de “guvernare” sau “guvernamant” se refera la conducerea suprema a statului ce cuprinde organele ce o infaptuiesc si careia ii revine sarcina de a asigura realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor pe care le are statul pe plan intern si extern.

Astfel, actul de guvernare presupune punerea in practica a politicilor, deciziilor si a hotararilor de stat, de catre functionarii unui aparat politic.

Guvernamantul imbraca forme diferite.

Aristotel identifica trei forme de guvernamant: democratia, monarhia si aristocratia.

Montesquieu identifica si el trei forme: guvernamantul republican, monarhic si cel despotic

In politologia moderna, prin guvernamant se desemneaza uneori organizatiile executive ale statului, respectiv seful statului si guvernul, parlamentul constituind doar un corp de cenzura a guvernului si reprezentand intermedierea in raportul guvernanti – corp electoral

Din perspective dreptului constitutional, forma de guvernamant reprezinta modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme ale statului.

FORME DE STAT – FORME DE GUVERNARE

Pentru a întelege pe deplin statul ca institutie politica, trebuie studiata si problema formelor de stat.

Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai multe forme în raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat are în vedere modul de organizare a puterii de stat si, în special, structura si functionarea organelor supreme de conducere. Rezulta ca forma de stat, indiferent de esenta, este data de trei elemente: forma de guvernamânt, structura statului si regimul politic.

Forma de guvernamânt este un raport între organele de stat în procesul de constituire si exercitare a puterii. Daca ne referim la statele existente astazi în lume, din punctul de vedere al formei de guvernamânt, exista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale.

Indiferent de esenta statului, care poate fi democratica sau dictatoriala, forma de guvernamânt poate sa fie una din cele de mai sus. Aceasta nu înseamna ca între esenta statului (democratica sau dictatoriala) si forma de guvernamânt nu exista legaturi.

Un stat democratic se poate mai bine realiza printr-o forma de guvernamânt ca republica parlamentara sau prezidentiala, în care toate organele sunt alese, decât prin monarhie constitutionala, în care seful statului, monarhul, nu este ales. Ramâne totusi ca o realitate dovedita de experienta istorica faptul ca esenta statului, democratica sau dictatoriala, nu depinde hotarâtor de forma de guvernamânt, întrucât viata a aratat ca pot exista dictaturi, în cazul unor republici, dupa cum exista democratii în cadrul unor monarhii.

Regimul politic reprezinta pentru multi politologi un element al formei de stat, pentru altii, un element al sistemului politic. Având în vedere ca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, este clar faptul ca regimul

politic este legat, în primul rând, de stat, constituind un element al formei de stat, si anume elementul hotarâtor, pentru ca el exprima un raport între organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic si, invers, daca organele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamântul cetatenilor, ignorând vointa acestora, regimul politic pe care acestea îl promoveaza este unul de factura dictatoriala. De aceea, în analizele politologice, când se urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.