Formele răspunderii juritice și implicațiile acestora

FORMELE RASPUNDERII JURITICE SI IMPLICATIILE ACESTORA

METODOLOGIA STUDIERII PROBLEMELOR STATULUI SI DREPTULUI

Teoria generala a dreptului fiind cea mai generala dintre ramurile stiintei juridice are si un rol metodologic.Teoria genera a dreptului ,prin premisele metodologice pe care le ofera celorlalte discipline juridice,asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline.In etapa actuala de dezvoltare a stiintelor juridice asistam la doua tendinte:pe de o parte,o tendinta de diversificare,de particularizare,iar pe de alta parte,un process de integrare ce se desfasoara mai ales pe plan metodologic si care consta in egalizarea nivelului dezvoltarii,a exactitatii metodelor folosite in stiintele juridice”integrarea pe plan metodologic reprezinta nu numai avantajul unei integrari complete ,ci si al uneia rapide,deoarece latura metodologica care include caile,modurile si mijloacele de descoperire a adevarului despre obiectul cercetat,modul de orientare si organizare a investigatiei,reprezinta latura cea mai dinamica a stiintelor”.

Teoria generala a dreptului ofera celorlalte discipline juridice posibilati integrative.In acelasi timp,prin aceasta creste capacitatea de sinteza a teoriei statului si dreptului in raport cu alte discipline juridice.

In ultimii ani au fost scoase in evident cu pregnanta problemele metodologice,necesitatea reexaminarii modalitatilor traditionale de cercetare in domeniul statului si dreptului,cat si necesitatea integrarii stiintelor juridice in ansamblul stiintelor sociale.

Problemele metodologiei in domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta pentru cercetatorii domeniului dreptului. Astfel, autorul polonez Karziemerz Opalek, referindu-se la la obiectul si metoda teorir generale a dreptului, sublinia ca fenomenul denumit ”drept” are mai multe aspect: normativ, sociologic, si psihologic. Aceasta insa nu inseamna, dupa parerea lui, ca a ca aspectele amintite ar trebui sa constituie obiectul unor stiinte juridice distincte: semiotica si logica juridical saupsihologia si sociologia juridical, fiecare cu problematica, metoda si scopul lor. Dimpotriva, aspectele amintite trebuie sa imbogateasca problematica si metodologia teoriei dreptului.

Anita M. Naschitz mergand pe linia adancirii specializarii,sustinea necesitatea cuprinderii in obiectul filosofiei dreptul a unor domenii disctincte de cercetare,a unor aspect mai filosofice si de larga sinteza,printre care si metodologia juridica.

Incercand o diferentiere a teoriei dreptului de filosofia dreptului,unii autori au sustinut ca folosofia dreptului,ca stiinta despre stiintele juridice,are o functie metodologica juridical cat si o functie de cunoastere si de aplicare a datelor cunoasterii in domeniul dreptului.

In legatura cu necesitaea constituirii filosofieidreptului ca ramura de sine statatoare a stintelor juridice,s-a sustinut ca obiectul acesteia ar trebui sa fie gnoseologiarealitatii juridice.Printre problemele metodologice pot fi amintite:perfectionarea cercetarii sociologice concrete,in special in in domeniul eficientei sociale a actelor normative si al activitatii organelor statului;necesitatea unei mai bune cunoasteri a laturilor cantitative ale actiunii dreptului asupra relatiilor sociale, a folosirii metodelor de culegere si prelucrare a informatiei in cercetarea problemelor prevenirii infractionalitatii si combaterii ei.

Teoria generala a dreptului,cat si celelalte ramuri ale stiintelor juridice folosesc in acelasi timpsi anumite metode concrete de cercetare”luate in sensul de procedee,mijloace,tehnici folosite pentru investigarea fenomenului juriti si fara de care nu poate fi conceput studiul sau cercetarea orcarui fenomen”.Aceste metode concrete sunt urmatoarele: