Funcția publică comunitară

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTUL FUNCTIEI PUBLICE EUROPENE

La nivel comunitar exista in principal doua dimensiuni de continut cu privire la notiunea de “functie publica”.

Astfel, in cadrul Comunitatilor Europene – C.E.-, intalnim functionari care isi desfasoara activitatea potrivit unor norme speciale alcatuind dreptul functiei comunitare europene, astfel incat, in primul rand se are in vedere dimensiunea normative – statutara, fiind vorba despre “Statutul agentilor comunitari”. Fuziunea Comunitatilor, a reusit sa antreneze in egala masura, unificarea functiilor comunitare si regimul de privilegii si imunitati, prin adoptarea unui statut care a influentat regimul actual al functiei publice comunitare reunind functionari si agenti aflati in serviciul institutiilor comunitare si altor organisme de la periferia C.E.

In al doilea rand se vorbeste despre latura administrative a functiei publice, adica despre activitatea de administrare a Comunitatilor Europene, fiind vorba despre acceptiunea de administratie europeana din perspectiva structural organica. Comunitatile Europene odata create, au produs modificari : unele in directia renationalizarii, altele – in directia integrarii. Intrucat CECA, CEE si EURATOM au fost infiintate succesiv, au existat 3 grupuri de reprezentati cu statut diferit, supusi unor regimuri diferite. Pe de o parte personalul institutiilor comunitare era supus unor protocoale privind privilegiile si imunitatile care le erau incidente, pe de alta parte li se aplicau un regim conventional, apoi statutar, propriu fiecarei comunitati. Diferenta de regim dintre functionarii celor 3 comunitati, consta in esenta in ierarhia diferita a gradelor, in diferenta de nivel al remuneratiilor – mai mic cu 3% -, iar regimul de pensionare era mai riguros reglementat. Tratatul de fuzionare – Bruxelles : 8 aprilie 1965 – instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor Europene (art.24), a unificat functia publica a celor trei Comunitati, fiind supusa unui text unic, iar prin Regulamentul din 29.02.1968 a fost elaborat « Statutul functionarilor Comunitatilor Europene si regimul aplicabil altor reprezentanti ». La tratatul de fuziune a fost anexat Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor. Astfel, a fost impusa stabilirea unui regulament al personalului – unic si comun tuturor institutiilor comunitare.

Deoarece C.E., intrunesc caracteristici specifice atat organizatiilor internationale, cat si elemente proprii statelor membre, fiind constituita dintr-un conglomerat de state fiecare cu traditii diferite in conceptia functiei publice, astfel ca apare de ordinul evidentei ca aceste traditii sa influenteze cadrul comunitar, insa, fara a avea loc o transformare a functiei europene intr-una de tip francez sau german.

Exista totusi trei modele administrative care domina spatiul european, extrem de diverse, din punct de vedere functional si operational.

Este vorba in primul rand de modelul francez, caracterizat prin functii de nivel superior, in care prezenta politica este remarcabila (ENA, «Grand Corps »), CECA fiind organizata dupa acest model. De asemenea, functiile EURATOM au fost preluate dupa varianta franceza a comisariatului de Energie Atomica, iar Secretariatul General al Comisiei, a urmat acest model derivand din asa-numita «functie publica» franceza. In realitate insa, Comisia Europeana imbina linia franceza cu cea germana Bundes Wirtschafls Ministerium in care priveste organizarea si maniera de lucru. In sistemul francez, notiunea de functie publica, este redata de doua repere fundamentale : numirea intr-un post permanent si integrarea intr-o ierarhie administrativa prin titularizarea intr-un grad. Asa cum apreciaza si doctrina franceza, functionarul se afla intr-o situatie de drept public, legala si reglementara si nu de drept privat, dedusa dintr-un contract.

Modelul german dominat de legalism, rigiditate si planificare administrativa, se prezinta cu doua categorii de nivel superior : functionarii politici – cu statut superior, dar cu stabilitate mica si functionarii civili de cariera, avand o pozitie stabila si relativ minora. Oficiul European de Conturi (Bundesrechnungshof) a fost cladit dupa varianta germana. In sistemul german, Constitutia (art.35), instituie obligatia legislativului de a reglementa dreptul functiei publice corelativ cu principiile traditionale ale functionariatului. Pe de alta parte Curtea Constitutionala, promoveaza teza responsabilitatii functionariatului profesional, in sensul ca, aceasta institutie raspunde pentru stabilitatea administratieisi echilibrul acesteia fata de fortele politice aflate in exercitiu.

In sfarsit, modelul englez, care a influentat codificarea procedurilor interne comunitare si sistemul de inspectie, promoveaza, sistemul flexibil al secretarilor permanenti, cu structuri de nivel superior, statut foarte inalt (Oxford-Cambridge) si salarii foarte mari, dar cu aroe restransa de actiune. Intrucat CECA, CEE si EURATOM au fost infiintate succesiv, au existat 3 grupuri de reprezentanti, cu statut si regimuri diferite. Pe de o parte protocoalele privind privilegiile si imunitatile care le erau incidente, pe de alta parte regimul conventional, apoi statutar aplicabil fiecarei comunitati. Diferenta, consta in esenta in ierarhia diferita a gradelor si nivelul distinct al remuneratiilor. Odata create, CE au produs modificari, in directia renationalizarii sau integrarii iar pe percurs au practicat recrutarea oficialilor de administratiile nationale – inalti functionari publici.

Faptul ca cele trei Comunitati nu au fost instituite in acelasi timp a determinat astfel, intr-o prima faza, o juxtapunere a trei corpuri de agenti supusi unor regimuri diferite. Astfel, CECA a cunoscut, pana la data de 1 iulie 1956 cand a fost adoptat un statut al functionarilor publici din cadrul acestui organism, o perioada in care functionarii erau recrutati pe baza de contract de drept public. La acel moment, erau controlate anumite pozitii cheie si se intervenea in scopul propulsarii unor functionari in organismele europene, contractele C.E. cu administratiile nationale, devenind o obisnuinta. Pana la data de 1 iulie 1956, CECA, a cunoscut o perioada in care functionarii erau recrutati pe baza de contract de drept public, dupa care a fost adoptat statutul CECA, dupa un sistem preluat de CEE si EURATOM in perioada prestatutara (1958-1962). Tratatul de fuzionare – Bruxelles : 8 aprilie 1965 – instituind un Consiliu unic si o Comisie unica CE (art.24), a unificat functia publica a celor trei Comunitati, Intr-un text unic, prin Regulamentul nr.259 din 1968, fiind elaborat « Statutul functionarilor Comunitatilor europene si regimul aplicabil altor reprezentanti » ce cuprindea in anexa si Protocolul asupra privilegiilor si imunitatilor, stabilind reguli de personal – unice si comune tuturor institutiilor comunitare. Regulamentul impreuna cu alte texte normative, sunt reunite intr-un document intern al CE, denumit « Statut-regulamente si reglementari aplicabile functionarilor si altor agenti ai comunitatilor europene » care a inlocuit « Statutul functionarilor si regimul aplicabil altor agenti » ai CE si EURATOM edictat de Consiliu, in baza art.212 (CEE) si art.186 (EURATOM), care continea prevederi derogatorii fata de « Statutul personalului CECA » (28.011956).