Funcția publică europeană

Sumar

Viata sociala a determinat intotdeauna multiple probleme ale membrilor societatii, indeosebi de ordin administrativ. Nevoile formulate de acestia au dus la aparitia functiei publice si a functionarilor care sa participe, intr-un cadru integrat la indeplinirea acestora.

Functia publica poate fi definita ca un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii si aflate in mainile unui functionar public. Intr-un sens restrans functionarul public contribuie la intarirea ideii ca “nimeni nu este mai presus de lege”.

In primul rand, functionarul public trebuie sa fie o persoana morala, cu un simt al raspunderii ridicat, care sa ofere demnitate functiei pe care o ocupa. In acest sens au fost instituite conditii generale de acces la functia publica, dar si conditii specifice. Este de remarcat, in acest context, faptul ca, la nivelul Uniunii Europene se vorbeste de functionarul public european,ca persoana care are atributiuni si responsabilitati in cadrul unei institutii europene si care trebuie sa se supuna de asemenea unor conditii generale si specifice de acces. Mai mult decat atat, consider importanta precizarea ca , la nivelul Uniunii Europene problema functiei publice si a functionarului public se pune prin raportarea la traditiile statelor care formeaza Uniunea, insa, se impune si consolidarea unui statut distinct, care a fost adoptat in 1968 sub numele de Statutul comunitatilor, care consfinteste rolul functionarilor in cadrul institutiilor europene.

Referitor la tara noastra, cat si la Uniunea Europeana, conditiile de acces la functia publica sunt: cetatenia (nationala si, implicit, cea europeana), capacitate juridica, cunoasterea limbii materne (si a cel putin a inca unei limbi oficiale a Uniunii Europene), nivel inalt de moralitate si corectitudine, stare fizica corespunzatoare postului pentru care candideaza.

In al doilea rand, nu orice persoana care lucreaza in administratia de stat face parte din categoria functionarilor publici. Nu se poate pretinde unor persoane necalificate sa se ridice la nivelul exigentelor unui functionar public. De asemenea putem aduce in discutie si particularitatile muncii lor. Ei se afla intr-o asa numita “zona gri” in care nu pot sa fie nici total altruisti (orientati exclusiv pe interesul public), nici egoisti, orientati doar spre interese proprii. Functionarii publici lucreaza in comunitati in care au rude, prieteni, sefi, persoane de care sunt legati prin interese proprii. Lor li se cere sa se orienteze neutru si detasat spre “public”. Prin urmare, ei nu pot sa fie decat resurse umane competente pentru functiile pe care le ocupa.

Pe de alta parte, numeroase sunt sensurile atribuite conceptului de functie publica. Insa, inainte de toate trebuie sa analizam functia cu rolul de a asigura punerea in aplicare a normelor juridice prin intermediul functionarilor publici. In aceasta privinta, functionarului public ii revine rolul de a exercita o parte a puterii de stat, prin intermediul functiei sale in societate, in aceeasi masura, sa reprezinte si sa duca la indeplinire interesele cetatenilor.

Din cele analizate mai sus, se desprinde o concluzie generala care poate fi formulata astfel: o administratie publica competitiva, a carei valori se fundamenteaza pe traditie si stabilitate, nu poate fi conceputa fara oameni pregatiti care aleg sa urmeze o cariera in acest domeniu.

In concluzie, din punctul meu de vedere, pentru a avea o administratie publica performanta, care sa fie mereu capabila sa se schimbe si sa raspunda nevoilor mereu in crestere ale cetatenilor, pregatirea profesionala a personalului este extrem de importanta. Cariera in functia publica ofera celui care o detine o anumita prestanta sociala, datorita caracterului orientat inspre oameni.

Capitolul I

- Functia publica -

1.1 Notiunea de functie publica

In sens traditional, expresia “functie publica” este folosita pentru a desemna atat functionarul public , cat si ansamblul regimurilor juridice aplicabile personalului administratiei de stat.

Intr-o acceptiune mai restransa, prin functia publica se intelege situatia juridica a unei persoane fizice investita legal cu anumite atributii pentru realizarea competentelor (functiilor) ce revin prin lege unei autoritati publice. Aceasta consta in “ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul juridic complex al raporturilor dintre persoana fizica respectiva si organul care le-a investit.”

In sensul functionarii administratiei publice, prin conceptul de functie publica se intelege activitatea pe care o presteaza functionarii publici.

Administratia publica poate fi vazuta si ca un ansamblu de functii publice, organizate prin lege si incredintate functionarilor publici – persoane fizice care actioneaza in temeiul competentei si nu al drepturilor si obligatiilor civile.

Functionarii publici reprezinta resursele umane ale administratiei publice, care, alaturi de cele materiale si banesti, asigura conditiile de functionare a acesteia.

Administratia publica se legitimeaza numai prin scopul sau de satisfacere a intereselor publice, generale, astfel ca orice incercare de utilizare in scopuri persoanel a functiei publice este inadmisibila.

Functia publica reprezinta situatia juridica a persoanei fizice investite legal cu atributii in realizarea competentei unei autoritati sau institutii publice. Situatia juridica respectiva consta in ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul raportului juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care a investit-o in functia publica.

Functia in cadrul administratiei publice, poate fi definita “ca un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala” (Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici, modificata si completata prin Legea nr 161/2003, Titlul III – Reglementari privind functia publica si functionarii publici).