Guvernarea la nivel mondial - rolul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale în guvernarea mondială

Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala ("Banca") au fost create in 1944, la Conferinta de la Bretton Woods. Ele au fost concepute sa se completeze una pe cealalta in implementarea unei economii liberale in lume. La inceput, sistemul Bretton Woods a inclus Organizatia Internationala a Comertului (ITO), care, impreuna cu FMI si Banca, trebuia sa indeparteze economia mondiala de politicile nesanatoase care au cauzat depresia din perioada interbelica: protectionismul comercial, devalorizarea competitiva a monedelor nationale si dezvoltarea economica inegala. Cind ITO a supravietuit ca GATT, sub forma unui regulator slab, dar util, al comertului international, celelalte doua institutii s-au afirmat ca puternici sustinatori ai unei dezvoltari economice capitaliste printr-un comert liber si un curs monetar previzibil. Dar Razboiul Rece a oferit unora dintre tarile in curs de dezvoltare o alternativa ideologica la dezvoltarea economica capitalista. Tandemul FMI/Banca Mondiala a reactionat deviindu-si politicile si scopul inspre stoparea comunismului prin politici preferentiale, in acelasi timp urmarindu-si mandatul initial.

Sfirsitul Razboiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de piata, iar sistemului Bretton Woods i s-a acordat credit pentru cresterile importante ale prosperitatii modiale dupa al doilea Razboi Mondial. Elementele sistemului Bretton Woods – comertul liber, stabilitate monetara si distribuirea eficienta a resurselor au devenit formule standard ale dezvoltarii. Aceste elemente, operative in economia globala din 1944, trebuie supuse testului realitatii, iar promotorii lor din timpul Razboiului Rece – FMI si Banca Mondiala – trebuie sa suporte o ajustare a mandatului lor.

Scena mondiala in 1998 nu seamana prea mult cu aceea din 1994. Gradul de integrare economica, viteza si volumul tranzactiilor, impreuna cu revolutionarea tehnologiilor de comunicatie si informatie, nu mai limiteaza efectele tranzactiilor economice la o singura piata. Este pus in miscare un proces de difuzie imprevizibil, de catre un efect de domino cauzat de orice fel de tranzactie. Un eveniment in Asia, ale carui efecte se multiplica in Europa, poate capata proportii globale odata cu reactia business-ului din Statele Unite. Toate aceste evenimente se pot petrece in mai putin de o zi.

Si regulile comertului international s-au schimbat. Comertul global este regulat de trei ani de catre Organizatia Mondiala a Comertului (WTO), institutie care s-a extins pentru a acoperi nu numai bunuri, ci si servicii si proprietatea intelectuala. Spre deosebire de predecesorul său GATT , WTO poate judeca si pune in aplicare disputele comerciale. Acesta are o componenta largita, iar deciziile sale legale vor contura dinamica comertului pentru mult timp in mileniul urmator. Relatia dintre WTO si FMI/Banca a ramas totusi nedefinita.

Finantele globale, in viziunea FMI, impiedica realizarile comertului international.

Altfel spus, liberalizarea cu succes a comertului unei tari expune cursul sau monetar la instabilitate. Cauza este fie ca valoarea monedei sale dicteaza directia fluxului de bunuri si servicii, creind in acest fel un stimulent pentru menti-nerea valorii artificiale a monedei sale, fie ca volumul mare de speculatii monetare, posibile acum prin sim-pla apasare de buton, stabileste preturi care nu reflecta un echilibru optim al pietei. Aceasta apreciere irationala a pietei, precum si graba unor actori imperfect informati de a vinde moneda la orice cost impun cos-turi sociale uriase in economiile in curs de dezvoltare. Argumentul ca piata va corecta aceasta anomalie poa-te fi el insusi irational. Criza recenta din Asia de Est demonstreaza ca comertul international are nevoie de o integrare cu finantele si sistemul bancar la nivel global si de coordonarea politicilor regulatorilor globali: WTO, FMI si Banca.