Guvernul Germaniei și al Franței

Titlul si Justificarea Titlului

Dupa cum stim Romania este membra a Uniunii Europene inca din 2007, ceea ce a insemnat dezvoltarea sistemului administrative romanesc. Existenta unui sistem administrative eficient si democrat este absolute necesar pentru a putea fi adaptat sistemului administrative din interiorul comunitatii europene.

Pentru a se atinge standardele europene si pentru a se caracteriza prin responsabilitate, eficacitate, adaptabilitate si transparenta , in Romania este necesara realizarea unei reforme reale.

Aderarea Romaniei a depins in mare masura de imbunatatirea sistemului administrative , ceea ce inseamna ca sectorul public trebuie sa se

adapteze schimbarilor continue ale mediului economic si social daca vrea sa se dezvolte si sa atinga standardele europene.

In aceasta lucrare voi face o analiza comparativa a modului de organizare si functionare a guvernelor din Franta si Germania. Am ales aceasta tema deoarece ambele sunt tari dezvoltate si chiar membre fondatoare a Uniunii Europene si pentru ca sunt tarile pe care imi doresc sa le vizitez.

Franta

Potrivit Constituţiei celei de-a V-a Republici şeful guvernului francez- Primul-ministru, este desemnat şi numit de Preşedintele Republicii fără nici o restricţie, fiind condiţionată doar de existenţa sau inexistenţa unei majorităţi favorabile acestuia în Adunarea Naţională.

Angajarea răspunderii guvernului, cu ocazia constituirii sale în faţa Adunării Naţionale are caracter facultativ întrucât, din punct de vedere constituţional, investirea sa este efectivă odată cu numirea de către Preşedintele Republicii.

Singura posibilitate la îndemâna opoziţiei parlamntare este moţiunea de cenzură care necesită majoritatea absolută. Rezultă că un Prim – ministru poate guverna atâta timp cât majoritatea absolută din adunarea Naţională nu este împotriva sa.

Numirea membrilor guvernului se face de către Preşedintele Republicii, la propunerea primului-ministru, ceea ce presupune un acord între ceilalţi factori de putere pentru nominalizarea portofoliilor ministeriale

În Franţa funcţia guvernamentală este incompatibilă cu cea parlamentară.

În cazul unui parlamentar cooptat în Guvern, locul său în Parlament este luat de un supleant ceea ce înseamnă că odată ce a ales funcţia guvernamentală, revenirea în parlament nu este posibilă decât cu ocazia unor noi alegeri.

Durata de viaţă a guvernelor depinde în primul rând, de voinţa Preşedintelui Republicii.

Deşi în textul constituţiei nu este prevăzută responsabilitatea Guvernului faţă de şeful statului, practica franceză este ca Primul-ministru să prezinte demisia guvernului sau imediat ce Preşedintele i-o cere.

Dacă împotriva Primului –ministru a fost adoptată o moţiune de cenzură sau dacă Parlamentul i-a respins un vot de încredere, el este obligat să prezinte demisia Guvernului său. Preşedintele Republicii poate refuza această demisie, dar numai pe timpul necesar organizării de noi alegeri. În acest interval de timp Guvernul nu poate adopta decizii decât pentru rezolvarea problemelor curente.

Deşi constituţia nu o impune, cutuma republicană cere ca Guvernul în exerciţiu să demisioneze imediat ce alegerile pentru Adunarea Naţională s-au terminat.

Mecanismele constituţionale cu caracter prezidenţialist precum şi evoluţia sistemului de partide politice au permis o stabilitate guvernamentală neîntâlnită în timpul celui de-a III –a şi a IV-a Republici. Frecventele remanieri guvernamentale, făcute fie la iniţiativa Primului-ministru fie de către Preşedinte, determină o instabilitate accentuată a anumitor portofolii ministeriale, aşa încât stabilitatea guvernării este destul de dificil de apreciat, în ansamblul ei.

Constituţia prevede că primul-ministru conduce acţiunea Guvernului şi că actele sale trebuie contrasemnate de către miniştri care urmează să le aducă la îndeplinire, după caz. Această superioritate ierarhică faţă de membrii guvernului este subliniată şi de procedurile de arbitraj internaţional. În realitate, superioritatea Primului-ministru este întărită sau contracarată de relaţiile sale cu Preşedintele Republicii dar şi de relaţiile dintre acesta şi membrii Guvernului.