Impactul noului management public asupra deciziilor din administrația publică

1. Introducere

Societatea nu este element static. Datorită structurii demografice eterogene deseori apar clivaje de a căror rezolvare este responsabil nimeni altul decât statul. Principalul instrument prin care statul își pune în execuție planul de gestionare a maselor este administrația publică.

Așadar, datorită transformărilor succinte din societate, administrația publică trebuia să se muleze constant unor noi tipare decise de actori dintre cei mai diverși astfel încât să poată ține pasul cu nevoile crescânde ale populației. Dacă la început de secol XIX, aparatul administrativ a trebuit să își modifice aproape total structura și modul de funcționare, abordând modelul lui Max Weber, denumit emblematic, birocrație, în prezent, administrația publică încearcă în mod disperat să scape deaceastă denumire și să încorporeze acele elemente ale mediului tehnologic utilizate atât de des de o parte tot mai numeroasă de cetățeni pentru a putea ajunge să funcționeze în mod eficient.

Noul Management Public a apărut ca răspuns la criticile aduse birocrației weberiene. Deși conceptele modelatoare ale acestei paradigme au existat încă de la sfârșitul anilor 1970, denumirea de „Noul Management Public” i s-a atribuit doar după un deceniu, când conceptul era total definitivat. Acest nou tip de administrare pornea de la ideea că pentru a supraviețui, birocrația trebuia să importe practici din sectorul privat care să aducă un plus de eficiență și eficacitate gamei largi de servicii publice. Astfel, Noul Management Public a revoluționat administrația publică prin introducerea competiției în sectorul public, lansarea unui nou sistem de personal bugetar și împărțirea sarcinii de a furniza servicii publice.

2. Noul Management Public

2.1. De la Management public la Noul Management Public

Managementul public reprezintă ansamblul proceselor și relațiilor de management, bine determinate, existente între componentele sistemului administrativ, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire legile și/sau se planifică, organizează, coordonează, gestionează și controlează activitățile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

Crizele economice au ridicat întrebări cu privire la eficiența managementului public și au evidențiat faptul că unele cheltuieli bugetare trebuie să scadă.

Astfel, în anii 1980 s-a realizat trecerea spre o nouă paradigmă administrativă, care după un deceniu a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de Noul Management Public.

2.2. Ce este Noul Management Public?

Christopher Hood, cel care i-a atribuit acestei paradigme denumirea de Noul Management Public, a oferit o definiție relevantă și complexă a modelului, descriindu-l ca „un corpus al unei gândiri manageriale sau asemeni unui sistem de gândire bazat pe idei luate din sectorul privat și transpuse în sectorul public” (Petrescu, Popescu, Barbu, Dinescu, 2010, p. 411).

Potrivit lui Pollitt, Noul Management Public este perceput ca „o teorie generală sau o doctrină de îmbunătățire a sectorului public prin importul conceptelor, tehnicilor și valorilor din afaceri” (Pollitt, 2007, p. 8).

Rezumând aceste definiții, putem spune că noul model este un import de practici din sectorul privat în cel public, ținând cont de valorile și principiile după care se ghidează domeniul privat, putându-l considera ca un model demn de urmat.

Hood rezumă Noul Management Public la șapte termeni interconectați: experiență, folosirea eficientă a resurselor, management privat, concurență, descentralizare, controlul outputului, standarde explicite și măsuri de performanță.

Enumerând aceste elemente caracteristice, se crează un spațiu organizațional bazat pe gândirea din mediul privat, încercând să se îndepărteze într-o oarecare măsură de sectorul public, așa cum este el perceput în mod tradițional. Este important ca pentru buna funcționare a organizației, toți cei șapte termeni să fie luați în considerare simultan.

Conform lui Hodge, există două surse principale de proveniență a conceptelor și filosofiilor legate de Noul Management Public. Prima sursă face referire la practicile din sectorul privat sau managerialismul, iar cea de-a doua sursă este parte din sectorul economic instituțional, făcând referire la punerea accentului pe dezagregarea birocrației și utilizarea concurenței. Din sectorul privat au fost adoptate următorele elemente: