Infracțiuni de corupție

Corupţia, ca fenomen social, a atras atenţia spre studiul ei, încă din antichitate. Conform Dicţionarului limbii române cuvântul “corupţie” derivă din latinescul “coruptio-onis” şi înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie1. În materia dreptului penal, termenul caracterizează o anumită comportare a funcţionarului care îşi comercializează, îşi vinde atributele funcţiei şi încrederea acordată de societate, primind în schimb bani ori alte foloase. Reprezintă un pericol social pentru societate prin vătămarea sau punerea în pericol a desfăşurării activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale2.

Modificarea de-a lungul timpului, a tradiţiilor, a condiţiilor istorice şi geografice influenţate de factori de natură socială, au transformat percepţia opiniei publice referitoare la fenomen, sensibilizând-o în evaluarea gravităţii acestor fapte şi în incriminarea lor.

Criza social-economică, concurenţa neloială, slăbirea autorităţii statului, degradarea nivelului de trai pentru majoritate, neadaptarea legislaţiei la condiţiile economice şi sociale, ceea ce face ca starea de fapt să meargă cu mult înaintea stării de drept precum şi dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi prin orice mijloace, în condiţiile în care lipsurile generează specula iar prohibiţiile de tot felul influenţează consumul, conturează în principal, tabloul cauzelor concrete care generează acest fenomen antisocial.

Conform Transparency International , coruptia reprezinta abuzul puterii publice pentru obtinerea de beneficii private. Definitia astfel formulata a fost preluata la nivel global de Conventia ONU asupra Coruptiei, iar la nivel comunitar (2003) de Comunicarea 317 finala a Comisiei Europene catre Consiliul Uniunii Europene.

În Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificata si completata ulterior, sunt prevăzute urmatoarele infracţiuni de corupţie: luarea de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite, abuzul in serviciu, precum şi infractiunile asimiliate sau aflate in legatura directa cu infractiunile de coruptie: santajul, falsul si uzul de fals, infractiunea de spalare a banilor etc.

O alta sectiune din acelasi act normativ face referire la infractiunile impotriva intereselor financiare ale Comunitatilor Europene. Aceasta a fost introdusa prin art. I, pct. 18 din Legea nr. 161/2003.

Pentru aplicarea eficientă a dispoziţiilor normative din Codul penal, precum şi a celor din Legea nr. 78/2000, prin Hotărârea Guvernului nr. 1065/25.11.2001 s-a aprobat Programul naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de acţiune împotriva corupţiei.

Mai mult decât atât pe linia preocupărilor autorităţilor statului de a reduce aria de manifestare a fenomenului de corupţie se înscrie Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie. Înfiinţarea acestei structuri în cadrul Ministerului Public atestă faptul că societatea românească este cât se poate de preocupată de combaterea corupţiei, fenomen care a luat amploare şi care poate fi redus sau stopat doar prin aplicarea întocmai a legislaţiei în vigoare.

Principalele fapte de coruptie prevazute in legislatia noastra

Spre deosebire de legislaţia altor state, în legislaţia noastră nu există vreun text care să incrimineze o infracţiune numită "corupţie", dar literatura juridică cuprinde în această noţiune în sens larg numeroase încălcări ale legii penale în ceea ce priveşte sfera relaţiilor de serviciu. Concepută în cel mai popular sens al cuvântului, corupţia este folosirea abuzivă a puterii în avantaj propriu. Din această cauză juriştii caută să identifice acele infracţiunii care presupun corupţia, adică obţinerea de profituri pe căi ilegale.

În literatura juridică de specialitate, în sfera noţiunii de "corupţie" în mod strict înţeleasă, sunt incluse patru infracţiuni din categoria infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Astfel, la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare sunt prevazute urmatoarele infractiuni de coruptie si anume:

- art. 254, Cod penal: luarea de mită;

- art. 255, Cod penal: darea de mită;

- art. 256, Cod penal: primirea de foloase necuvenite;

- art. 257, Cod Penal: traficul de influenţă.

I. Luarea de mita

Este fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, i