Instituțiile Comunitare

Cadrul institutional

Principalele institutii ale Uniunii Europene, cunoscute ca institutii centrale si implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana. Rol consultativ în procesul de decizie au Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor. Consiliul European are rol de stimulator al discutiilor si intiativelor comunitare. Alte institutii cu rol important în functionarea UE sunt: Curtea Europeana de Justitie (împreuna cu Tribunalul Primei Instante), Curtea de Conturi si Ombudsmanul European. Nu în ultimul rând, avem institutia financiara reprezentata de Banca Europeana de Investitii – care sprijina implementarea politicilor UE (alaturi de Fondurile Structurale si de programele comunitare) – si Banca Central Europeana – creata în scopul sprijinirii uniunii economice si monetare.

Aceste institutii, create pe parcursul a mai mult de 40 de ani, reflecta evolutia în timp a structurii unionale europene si trec acum printr-un proces de reforma generat de extinderea Uniunii cu zece state în 2004 (cea mai mare extindere din istoria sa) si cu alte doua în 2007 (deocamdata, procesul neoprindu-se aici).

1.1. Parlamentul European

Parlamentul European a fost înfiintat prin Tratatul de la Roma (1957) pentru a reprezenta “popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene" , fiind singura institutie a carei componenta este stabilita prin alegeri libere, la nivel european si ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Initial, PE a fost organizat ca un ansamblu deliberativ, cu functie consultativa si constituit din membri ai parlamentelor nationale. Tratatele de la Maastricht si de la Amsterdam au adus schimbari majore ale rolului PE, acesta devenind un organ cu functii politice si cu puteri legislative si bugetare.

Primele alegeri parlamentare au avut loc în 1979, din acel moment desfasurându-se sistematic o data la fiecare 5 ani. Membrii PE sunt alesi prin vot universal direct si prin sistemul reprezentarii proportionale, fiind grupati în functie de partidele politice pe care le reprezinta si nu de nationalitatile lor (exista însa si membri independenti). Alegerile parlamentare se desfasoara la nivel de SM, pe baza de sisteme diferite, astfel:

- la nivel regional : Marea Britanie, Italia si Belgia;

- la nivel national: Franta, Spania, Danemarca;

- sistem mixt: Germania.

În Belgia, Grecia si Luxemburg, votul este obligatoriu. Numarul de locuri ce îi revine fiecarui SM în PE este stabilit în functie de populatia SM respectiv, pe baza unui sistem de proportionalitate ce permite reprezentarea convenabila a statelor cu o populatie mai mica Ca evolutie a componentei PE trebuie mentionata cresterea numarului euro-parlamentarilor reprezentati de femei – de la 16, 5% la 29,7%.

Din punct de vedere al organizarii, PE are urmatoarele structuri:

Presedinte – reprezinta Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial si în relatiile internationale, prezideaza sesiunile plenare ale Parlamentului si sedintele interne;

Birou parlamentar - organul de reglementare responsabil cu bugetul Parlamentului, cu problemele administrative, organizatorice si de personal;

Conferinta presedintilor – organ politic al Parlamentului, constituit din Presedintele Parlamentului si presedintii gruparilor politice, responsabil cu stabilirea ordinii de zi a sedintelor plenare, fixarea calendarului activitatilor desfasurate de organismele parlamentare si stabilirea competentei comisiilor si delegatiilor parlamentare, precum si a numarul membrilor acestora;

Comitete – organizeaza activitatea PE pe domenii de activitate si sunt împartite în comitete permanente (17), comitete temporare (6) – vezi Anexa 1 - si comitete parlamentare mixte – ce mentin relatiile cu parlamentele tarilor candidate;