Locuința greacă și romană antică

LOCUINTA GREACA SI ROMANA

Occidentalii au “clasicizat” Grecia si Roma facandu-si din ea un ideal inca din timpul evului mediu si reinviind-o printr-o serie de “renasteri”; lumea greco-romana este perceputa deseori ca o unitate: Roma a cucerit politic Grecia, iar Grecia a cucerit cultural Roma. Aceasta lume vie si plina de contradictii a fost luata ca model si idealizata de civilizatia occidentala in asa masura incat termenul “clasic” aproape se confunda cu antichitatea greco-romana.

Daca se considera ca pe mostenirea greco-romana s-a construit mare parte din ceea ce se numeste civilizatie europeana si ca occidentul isi are originile in ea incadrarea modelului classic in grupul modelelor oriental ar putea intriga. Totusi habitatul greco-roman se inscrie in modelul oriental de locuire in special prin caracterul introvertit al locuintei.

Locuirea greaca antica

Atat Grecia cat si Roma sunt caracterizate prin colonizare, o luare sistematica in posesie de noi teritorii nelocuite, necivilizate si “barbare”. Intemeierea de noi colonii inseamna crearea de centre de raspandire a culturii si civilizatiei grecesti sau romane. Orice teritoriu ocupat pentru a fi locuit sau utilizat ca “spatiu vital” este mai intai transformat din haos in cosmos, cum se intampla in cosmogonie – se indeplinesc ritualuri care repeta simbolic actul creatiei divine, prin care se confera orasului o forma ce imita arhetipul sacru al universului organizat asa cum este in imaginea colonistilor. Aducand cu ei o brazda de pamant de acasa si foc de pe altarul zeilor este reprodusa in ce are mai esential lumea lor de acasa. Noua colonie este tot un polis, dupa modelul orasului-mama cu care isi mentine legaturile desi se considera stat independent.

Primele cetati din lumea miceniana au aparut ca incinte de aparare ale unui grup conducator, care se afirma ca dominant. Locuinta sefului se identifica cu orasul; la Tirint palatul, avand ca nucleu megaronul, si cetatea coincid, abia ulterior adaugandu-se pentru restul populatiei o incinta.

Casa rurala tipica in Europa mediteraneana este alcatuita dintr-o singura incapere unde se gaseste vatra si care se deschide spre un spatiu liber din fata – tipul de casa care se stabilizeaza sub forma megaronului. Originar din Asia Mica, adoptat de micenieni si apoi de greci, megaronul este alcatuit dintr-o incapere dreptunghiulara cu plafonul partial descoperit in dreptul vetrei, un vestibule (prodomos) si un antevestibul (aithousa domati) format din prelungirea zidurilor longitudinale, latura respectiva fiind deschisa catre exterior. Megaronul este un tip constructiv si formal regasit in intreaga arhitectura greco-romana, cunoscut si impus mai degraba prin derivatele sale ulterioare decat prin forma sa originara modesta a casei rurale; el reflecta modul de viata grecesc frust, simplu si integrat intr-o natura blanda.

In ciuda sentimentului deosebit de viu al naturii, grecii au avut o civilizatie de tip urban de la inceputuri. Aceasta datorita unor comunitati ce traiau in grupuri dense, punand relatiile sociale pe primul plan. Civilizatia greaca ia nastere in orasul-stat polis. Cuvantul “polis” denumeste initial o fortareata sau cetate care, daca se afla pe o inaltime se numeste “akropolis” (orasul de sus) – simbolismul centrului prezent in toate orasele grecesti, “axa lumii” fiind deseori reprezentata de muntele sacru, pe care se amplaseaza constructiile religioase (acropola Atenei). Notiunea de “cetate” este definitorie pentru modul de viata al grecilor antici, Aristotel definind omul ca pe “o fiinta care traieste in cetate”; pe langa aglomerarea urbana polisul e un stat din punct de vedere politic precum si totalitatea cetatenilor lui. Definirea sa contine intotdeauna si putina istorie, cel putin o legenda de intemeiere de o importanta semnificativa in ochii grecilor. O foarte mare coeziune mai caracterizeaza polisurile, provenita din sentimentul aceleiasi origini tribale, prin practicarea aceluiasi cult, prin conceptii generale de viata comune. Sentimentul apartenentei la un anumit oras si nu cel la o Grecie ca teritoriu integral era dominant in alcatuirea spatiului existential al grecilor. De exemplu Atena si Sparta erau foarte diferite ca mod de organizare, iar locuitorii lor erau atenieni si spartani inainte de a fi greci, polisul fiind astfel elementul principal de identificare al grecului.