Marxist în birocrație

“Birocraţia este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaştere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoaşterea ansamblului, şi aşa toţi sunt păcăliţi reciproc.” Karl Marx

Cap I. Introducere in modelul teoriei marxiste cu privire la birocraţie

Esenţa paradigmei marxiste a fost redată de creatorul ei cu ajutorul a doi termeni (dialectica si materialism) într-o dublã combinaţie care oferă repere utile şi convingătoare pentru interpretarea coerenta a tuturor domeniilor realităţii şi cu atât mai mult a domeniului economic,inclusive sferei atât de incâlcite a relaţiei economice internaţionale,mai ales comerciale si de servicii.Paradigma marxistã reuneşte,intr-o formã originală,puterea teoriei şi a istoriei,examinează economia in mod sistematic,ţine seama de aspectele cantitative si de cele calitative ale economiei,examinează procesele economice in dubla lor determinare a proceselor tehnico-economice şi social-economice,cauzal si funcţional,pornind de la multiplele interdependenţe dintre ele si sfârşind cu descoperirea contradicţiilor care pun in mişcare acest ansamblu interdependent,mobil si instabil.

Corelând conţinutul paradigmei marxiste cu premisele ei teoretice şi ideologice,se poate observa cu uşurinţă ca ea este net superioară liberalismului,socialismului utopic şi romantismului,precum şi naţionalismului.

Paradigma marxistă a deschis noi orizonturi in gândirea economicã şi a oferit un variat instrumentar analitic cu ajutorul căruia au fost formulate concluzii interesante de către diferiţi adepţi ai acesteia,în funcţie şi de cultura de specialitate şi de priceperea fiecăruia de a mânui aceastã paradigmã.

Cel mai spectaculos rezultat al paradigmei marxiste l-a constituit ,fãrã indoialã,detronarea individualismului,şi structurilor sociale concret istorice,precum şi a evoluţiei lor in timp.

1.1 Birocraţii.

În modelul ierarhic reprezentat de birocraţiile tradiţionale,există un înalt grad de control din partea statului asupra unitãţilor prestatoare de servicii.Aceste unităţi pot fi integrate şi subordonate direct ministerelor,sau pot fi externe.De aceea,relaţia ierarhică nu se realizeazã doar in cadrul unei aceleaşi organizaţii ci între unităţi distincte,cum sunt ministerele şi organismele autonome.Birocraţia,după Weber, reprezintă modul raţional de dominare a erei contemporane,caracterizat de nişte principii contemporane,caracterizat de nişte principii sistematice administrative:specializarea de funcţii:acţionarea conform unui ansamblu fix de reguli şi supunerea faţă de o ierarhie de autoritate.Procesul birocratic descompune linia de comandă in subprocese şi subsarcini,care sunt realizate de unităţi şi subunităţi,in aşa fel încât există o reordonare internă care le coordonează în vedera atingerii scopurilor ultime ale organizaţiei. Această birocraţie statală deţine legitimitatea de a interveni pe scară largă în societate, încorporând grupurile economice-cheie în procesul politic. Modelul său de acţiune permite un înalt grad de consens între funcţionari şi politicieni, în ceea ce priveşte rolul lor în guvern şi în adoptarea deciziilor. În cadrul birocraţiilor, linia de responsabilitate pare desul de clară şi urmează linia de autoritate de la salariatul, de la “ghişeu”, până la ultimul responsabil din organizaţie.

1.2 Modelul birocratic tradiţional

Modelele, fără să reuşească să acopere în totalitate complezitatea fenomenului, reuşesc totuşi să creeze zone de atracţie pentru cercetare.

Astfel, în anumite situaţii , termenul de birocraţie i se atribuie aceeaşi semificaţie; alteori noţiunea de birocraţie este utilizată cu referire la instituţii sau pentrua evidenţia anumite caracteristici ale organizaţiei.

Literatura de specialitate reflectă o varietate de puncte de vedere contradictorii cu privire la serviciile publice:

¤ birocraţiile demonstrează un înalt nivel de raţionalitate şi eficienţa (Max Weber)

¤ serviciile publice se caracterizează prin ineficienţa economică şi pierderi administrative

¤ logica serviciilor publice este iraţionalitatea

Efectuarea analizei asupra conceptului birocraţiei presupune două tipuri de abordări distincte: cadrul organizaţional şi alegerea publică.

Cap.II Abordarea semantică a birocraţiei

Examinarea numeroaselor înţelesuri atribuite conceptului de birocraţie conduce la concluzia că există destul de multă ambiguitate şi confuzie între forma descriptivă şi cea normativă asociate conceptului.

În primul rand, birocraţia poate fi abordată ca un concept derivat din contextul teoretic în care operează şi ca un concept abstract care necesită elaborarea unor indicatori cu aplicabilitate la fenomene observabile. Natura teoretică a birocraţiei presupune configurarea unui context specific in care ipotezele referitoare la comportamentul birocratic să se regasească.

2.1 Birocraţia ca formă raţională

Timp de aproape un secol, birocraţia a fost considerată una dintre formele cele mai raţionale şi eficiente de organizare. În opinia celebrului sociolog german, Max Weber, superioritatea pur tehnică este cea care plasează organizarea birocratica în faţa altor forme structurale.

Studiul birocraţiei începe cu Max Weber (1964 - 1920) care consideră că aceasta este o forma de organizare raţională, adecvată teoriei clasice a managementului. Asocierea dintre birocraţie şi eficienţă este clară în teoria weberiană a administraţiei. De observat faptul că Max Weber dentifică la nivelul organizaţional, urmatoarele sisteme de autoritate:

¤ charismatică, câştigată prin eroism sau caracter deosebit, şi care se manifestă prin devotament si respect faţă de autoritate

¤ tradiţional, exercitată pe baza unor relaţii stabile în mod tradiţional şi legitimitate de statutul celor investiţi cu respectiva autoritate; legală, raţională, bazată pe legalitate normativelor, regulilor şi drepturilor celor investiţi cu autoriate prin intermediul acestor reguli.

Tipurile de autoritate enumerate şi considerate de Max Weber drept tipuri ideale, sunt dificil de diferenţiat în lumea reală a organizaţiilor.

Fără aceste puncte de vedere exprimate de Max Weber, se impune urmatoarea considerentă critică:

¤ potenţialul birocraţiei, în sensul menţionat nu poate fi pus în valoare datorită disfuncţionalitaţilor care afectează eficienţa şi modul de operare în organizaţie

Contextul actual necesită abordarea unei atenţii deosebite celei mai dinamice variabile organizaţionale, şi anume: oamenii.

Demersul iniţiat pentru examinarea acestor consecinţe ne intenţionate a relevat urmatoarele cauze ale disfuncţionalitaţilor: