Metode de Combatere a Corupției în România

Dezvoltarea fenomenului coruptiei, diversificarea formelor în care apare coruptia, precum si implicatiile extrem de nefaste ale acesteia asupra sistemului social românesc au impus conceperea si elaborarea unor strategii de lupta împotriva coruptiei.

Consiliului Europei a emis Conventia penala privind coruptia, adoptata la Strassbourg la 27 ianuarie 1999. Aceasta conventie a fost ratificata de România prin Legea nr.27/2002. Ea prevede faptul ca fenomenul coruptiei constituie o amenintare pentru democratie, submineaza principiile de buna administrare, echitate si justitie sociala, denatureaza concurenta, împiedica dezvoltarea economica si pune în pericol stabilitatea institutiilor democratice si bazele morale ale societatii.

Datorita multiplelor infractiuni care îsi gasesc acoperire în acest termen de „coruptie” si datorita dificultatii actiunii în sensul identificarii si investigarii acestor institutii, a aparut nevoia ca statele sa înfiinteze organizatii specializate în lupta anti-coruptie. În România, institutia specializata în combaterea infractiunilor de coruptie a fost înfiintata, în anul 2002, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie.

Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.134/2005, Parchetul National Anticoruptie s-a reorganizat în Departamentul National Anticoruptie, din motive organizatorice. Noua institutie fiind mai eficienta si având prerogative mai puternice pentru a lupta împotriva coruptiei. DNA functioneaza ca structura autonoma, cu personalitate juridica proprie, în cadrul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, si este independent în raport cu instantele judecatoresti si parchetele de pe lânga acestea, precum si în relatiile cu celelalte autoritati publice. Departamentul este coordonat de catre procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, prin intermediul procurorului sef departament, doar în ce priveste îndrumarile cu caracter general referitoare la masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si combaterea infractiunilor de coruptie, precum si solicitarea de informari asupra activitatii departamentului.

Aceasta institutie nu a reusit însa pâna de curând sa combata masiv fenomene de coruptie. Institutii externe specializate în studiul democratiei si a altor aspecte politico-sociale, precum Transparency International sau Freedom House, s-au pronuntat si asupra coruptiei din România. Ei au subliniat ceea ce fiecare român realist putea observa: desii tara noastra a reusit în ultimii ani sa modifice legislatia în sensul limitarii posibilitatilor de corupere sau a fii corupt, exista necesitatea unor reforme concrete. Se simtea nevoia unor masuri anti-coruptie vizibile, care sa întareasca superioritatea legii asupra vointei si intereselor personale.

Pentru ca România îsi negocia aderarea la Uniunea Europeana, combaterea fenomenului coruptiei, în anul 2005, a constituit un obiectiv important al statului nostru, care a luat masuri neîntârziate si ferme în acest scop reusind prin institutiile specializate sa aduca în atentia opiniei publice si implicit în fata instantelor judecatoresti, cazuri de coruptie. (în anul 2005 au fost trimisi în judecata, un numar de 744 de inculpati, din care 36 în stare de arest preventiv, pentru savârsirea unui numar de 2501 de infractiuni de coruptie ori conexe infractiunilor de coruptie) .

Departamentului National Anticoruptie si-a demonstrat cu adevarat eficienta si operativitatea spre sfârsitul anului 2005 si începutul anului 2006, când s-a dispus, pe baza de indicii temeinice si probe concludente, începerea urmaririi penale împotriva unor parlamentari si membri ai Guvernului, precum si a unor persoane cu functii importante în stat, pentru fapte grave de coruptie, sau care au produs importante prejudiciu autoritatilor si institutiilor publice.

Mentinerea actualei autonomii si independente ale Departamentului National Anticoruptie, asigura cadrul legal necesar combaterii ferme si unitare a marii coruptii, de catre o structura specializata si dotata corespunzator, cu mijloace tehnice si criminalistice, în care sunt încadrati procurori, ofiteri de politie judiciara si specialisti bine pregatiti profesional.