Modele de luare a deciziilor în administrația publică din România

Decizia politică reprezintă actul de opţiune şi de voinţă politică pentru un anumit mod de acţiune, din mai multe alternative disponibile, în abordarea unei probleme de interes public, în această categorie se includ regulile constituţionale, legile elaborate de parlament, politicile publice, deciziile privind relaţiile dintre state pe plan extern etc În procesul deciziei politice, pe lângă afirmarea voinţei politice, cei implicaţi trebuie să ţină seama şi de anumite constrângeri, unele politice, de ordin constituţional, iar altele obiec¬tive, social-economice (raportul cost / beneficiu). Datorită interacţiu¬nii acestor constrângeri, decizia politică reprezintă adesea un compromis şi nici¬decum o soluţie optimă, ca în cazul deciziilor tehnice. Rezultatul final va fi o soluţie care îmbină raţionalitatea de ordin tehnic cu realizabilitatea politică, ultimul criteriu îndeplinind un rol decisiv.

Un model este o reprezentare simplificată a unor aspecte reale. Poate fi o reprezentare fizică reală - un avion model, de exemplu, sau macheta construcţiilor pe care arhitecţii urbani o folosesc pentru a demonstra cum vor arăta lucrurile când proiectele propuse vor fi completate. Un model mai poate fi o diagramă - harta unui drum, de exemplu sau un grafic pe care politologii demonstrează cum o propunere devine lege.

Folosirea modelelor. Modelele pe care le vom folosi în studiul politicii sunt modele conceptuale. Acestea sunt modele în cuvinte care încearcă:

1. să simplifice şi clarifice gândirea noastră despre politică şi politica publică

2. să identifice aspecte importante ale problemelor politice.

3. să ne ajute să comunicăm între noi, concentrându-ne asupra trăsăturilor esenţiale ale vieţii politice.

4. să dirijeze eforturile noastre înspre o mai bună înţelegere a politicii publice, sugerându-ne ceea ce este şi ceea ce nu este important.

5. să sugereze explicaţii pentru politica publică şi să îi prevadă consecinţele

Modele politice selectate. Stiinţele politice, ca şi alte discipline ştiinţifice, au creat in timp un număr de modele care ne ajută să înţelegem viaţa politică. Vom încerca aici să vedem dacă aceste modele sunt utile în studiul politicii publice. În special vrem să examinăm politica publică din perspectiva următoarelor modele:

1. modelul instituţional

2. modelul procesual

3. modelul de grup

4. modelul elitei

5. modelul raţional

6. modelul incremental

7. modelul teoriei jocului

8. modelul opţiunii publice

9. modelul sistemic.

Fiecare dintre aceşti termeni identifică un model conceptual major care poate fi găsit în literatură de specialitate a ştiinţelor politice. Nici unul din aceste modele nu a fost creat special pentru studiul politicii publice, totuşi fiecare oferă un mod separat de înţelegere a ei şi chiar sugerează unele dintre cauzele generale şi consecinţele politicii publice.

Modelele nu sunt competitive în sensul că unul dintre ele ar putea fi considerat “cel mai bun”. Fiecare se centreaza pe un aspect separat asupra vieţii politice şi fiecare ne poate ajuta să înţelegem diferite lucruri despre politica publică. Deşi unele politici par, la prima vedere, să se îndrepte singure înspre un anumit model pentru a fi explicate, cele mai multe politici sunt o combinaţie între planificare raţională, incrementalism, activitate ale grupurilor de interes, preferinţe ale elitei, forţe ale sistemului, jocuri politice, opţiuni ale publicului, procese politice, şi influenţe instituţionale. Urmează o scurtă descriere a fiecărui model, cu o atenţie deosebită, acordată modurilor separate în care poate fi privită politica publică.

Modelul grupurilor

Modelul grupurilor afirma că interacţiunea dintre grupuri este factorul central al politicilor publice. Persoane cu interese comune se unesc oficial sau neoficial pentru a impune guvernului cererile lor. Conform politologului David Truman, un grup de interes este “un grup cu atitudine comună care are anumite pretenţii de la alte grupuri din societate”, un asemenea grup devine politic “dacă şi când emite o pretenţie prin sau asupra unei instituţii sau a unui guvern”. Persoanele fizice sunt importante în politică doar atunci când acţionează ca parte a, sau în numele unor interese de grup. Grupul devine puntea de legătură principală dintre individ şi guvern.