Modernizarea Administrației Publice

INTRODUCERE

România a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, parcurgând tranziţia de la o planificare centralizată, spre economia de piaţă şi convergenţă cu practicile şi standardele Uniunii Europene. Administraţia publică românească a cunoscut în ultimii 18 ani un proces de transformare radicală, de la o administraţie publică specifică unui regim totalitar spre una potrivită unui regim democratic.

Noi instituţii şi reglementări au fost promovate, inclusiv cu ajutorul fondurilor de pre-aderare ale Uniunii Europene şi ale altor donori, în scopul de a restructura administraţia şi de a o eficientiza. Instituţiile statului au înregistrat progrese semnificative în modernizarea fundamentelor legislative şi administrative ale funcţionării sectorului public, acesta fiind pregătit să-şi asume obligaţiile de stat membru al Uniunii Europene.

În anul 2004, Guvernul român a elaborat “Strategia actualizată de accelerare a reformei administraţiei publice”, document agreat şi de Comisia Europeană. Totuşi, aceste progrese nu sunt suficiente, Comisia Europeană solicitând punerea unui accent sporit pe întărirea capacităţii administrative pentru aderare. Nevoia investiţiilor în capacitatea administrativă este recunoscută prin “Orientările strategice comunitare pentru coeziune”, în care capacitatea administrativă şi buna guvernare („good governance”) constituie una dintre principalele priorităţi ale perioadei 2007-2013.

In procesul de reformă, administraţia publică suferă schimbări importante, restructurări, reduceri sau suplimentări de personal. Apar noi reglementări care au drept scop creşterea transparenţei administraţiei publice şi alinierea la standarde europene a calităţii seviciilor oferite cetăţeanului.

Adoptarea legilor nu asigură automat şi rezolvarea problemelor la care acestea încearcă să răspundă. Pe traseul care începe cu apariţia legii şi care se termină cu obţinerea efectelor scontate se interpune o variabilă relativ independentă, de mare importanţă, cu legităţi şi mecanisme proprii şi specifice de funcţionare: administraţia publică. În consecinţă, funcţionarea administraţiei publice poate asigura şi potenţa efectele pozitive ale implementării unei politici guvernamentale sau ale aplicării unei legi sau, dimpotrivă, le poate bloca.

Premisa de la care porneşte acestă lucrare este una foarte simplă : modernizarea administraţiei publice poate fi interpretată drept o reuşită numai în măsura în care succesul modernizării este resimiţit şi la zona de interfaţă a administraţiei cu cetăţeanul.

Analiza temei alese, “Modernizarea administraţiei publice. Îmbunătăţirea serviciilor publice” răspunde la o serie de întrebări: ce este administraţia publică, care este rolul şi compunerea acesteia, care este impactul integrării în Uniunea Europeană asupra administraţiei publice, precum şi în ce constă modernizarea administraţiei, cine sunt beneficiarii, care sunt carenţele apărute pe parcursul şi în urma procesului de evaluare a modernizării etc.

Lucrarea de faţă este structurată pe cinci parti astfel:

- prima parte tratează necesitatea apariţiei administraţiei publice, cadrul legislativ şi instituţional care o reglementează şi câteva aspecte legate de principalul element prin care aceasta îşi exercită atribuţiile faţă de cetăţean, şi anume serviciul public;

- cea de-a doua parte sunt prezentate principalele instituţii prestatoare de servicii publice, atât locale cât şi centrale, rolul şi compunerea acestora;

- cea de-a treia parte sunt scoase în evidenţă relaţiile actuale ale administraţiei româneşti cu cea europeană, programe puse la dispoziţie de Uniunea Europeană, precum şi perspectivele administraţiei publice din România;

- cea de-a patra parte sunt reliefate procedurile de implementare, modernizare şi evaluare a strategiei de modernizare a administraţiei publice, o atenţie aparte primind aici informatizarea administraţiei;

- cea de-a cincea parte este un studiu practic cu referire la „Impactul programului E-Guvernare asupra populaţiei cu vârsta cuprinsă între 40-60 ani”, fiind prezentate rezultatele obţinute în urma aplicării unui chestionar pe un număr de 64 de persoane.

Abordarea acestei importante problematici pe parcursul celor cinci parţi , susţinută printr-o prezenţă a unei bibliografii reprezentative şi a unor concluzii pertinente, o consider ca o încercare, dacă nu chiar o reuşită, în a formula întrebări şi a da răspunsuri adecvate acestei realităţi cu importanţă deosebită atât pentru administraţia publică în curs de modernizare, cât şi pentru cetăţenii în curs de acomodare cu aceste noi schimbări aduse serviciilor oferite.