Modul de structurare și funcționare al ministerelor - studiu comparativ între Franța și Marea Britanie

Titlul lucrarii si justificarea acestuia

Din 2007 Romania este membra in Uniune Europeana de aceea este mai mult decat

evident ca sistemul administrativ romanesc trebuie adaptat celui din interiorul comunitatii

europene. Existenta unei administratii eficiente si democratice este absolut necesara

pentru ca acest lucru sa se poata produce. De aceea este necesara realizarea unei reforme

reale prina care tara noastra sa se situeze la nivelul standardelor europene si sa se

caracterizeze prin transparenta, predictibilitate, responsabilitate, adaptabilitate si

eficacitate.

Este adevarat ca in ultimii ani progrese au fost facute prin adoptarea unui pachet complex

de legi privind functia publica, descentralizarea serviciilor publice, finantele publice

locale, lupta impotriva coruptiei si prin infiintarea unor noi institutii, care sa pregateasca

si sa puna in aplicare reformele. Practica a aratat, insa, ca multe din aceste legi nu au fost

bine aplicate, iar noile instituţii nu si-au indeplinit in totalitate misiunea.

Aderarea la Uniunea Europeana a depins si va mai depinde, in continuare, in mare

masura de imbunatatirea standardelor administratiei publice si de implementarea

reformelor in toate domeniile acesteia, ceea ce inseamna ca sectorul public trebuie sa se

adapteze schimbarilor continue ale mediului economic si social, intrucat atat deciziile

investitorilor straini, cat si ale celor interni, sunt influentate din ce în ce mai mult de

calitatea, eficienta si credibilitatea administratiei publice. Mai mult, in toate statele

Uniunii Europene, administratia publica a devenit un factor esential care determina

avantajul competitiv al unei natiuni.

In cele ce urmeaza voi face o analiza comparativa a modului de structurare si functionare

a ministerelor din Franta si Marea Britanie. Am ales aceasta tema deoarece ambele tari

sunt tari dezvoltate, de multi ani membre in Uniunea Europeana facand analiza aceasta cu

convingerea ca aspectele identificate in cele doua sisteme administrative ar avea relevant

pentru sistemul administrative din Romania.

Studiu comparativ intre Franta si Marea Britanie |Modul de structurare si

functionare al ministerelor

Particularitati ale modului de structurare si functionare a ministerelor

din sistemul administrativ Francez

Ministerele franceze s-au dezvoltat plecand de la o structura pusa in practica dupa

Revolutia franceza. O lege din 1791 aproba constituirea a 6 ministere: de justitie, al

marinei, de razboi, contributii si venituri publice, afaceri externe, ordine interna. Numarul

ministerelor a crescut ulterior, atingand 12 (1914) si 17, incepand cu 1976.

Structura guvernamentala actuala cuprinde mai multe categorii de ministri; in afara de

ministrii simpli exista si ministri de stat, secretari de stat si ministri delegati.

Categoria de ministru de stat a cunoscut o evolutie care se traduce printr-o diminuare a

semnificatiei titlului si particularitatilor acestui tip de functie ministeriala.

La originea regimului parlamentar francez, ministrii de stat sunt miniştri fara portofoliu,

ale caror prezenta este indispensabila guvernului, pentru ca ei reprezinta, de fapt, nişte

garantii politice. Aceşti ministri servesc ca intermediari intre relatiile executivului cu

Parlamentul si au fost numiti “ministri purtatori de cuvant”. Pe de alta parte, termenul

de “ministru de stat” prezinta o anumita originalitate; titlul poate fi atribuit unei

persoane, pe care guvernul doreste sa o onoreze in mod particular, chiar daca ministrul

respectiv este plasat pe o poziţie secundara. În plus, ministrii de stat trec, din punct de

vedere al ordinii protocolare, inaintea celorlalţi ministri.

La cealalta extremitate a ierarhiei ministeriale se afla categoria de “secretary de stat”.

Expresia a avut semnificatii diverse de la o epoca la alta, desemnand ministrii intr-o

manieră generala si ulterior a fost divizată in sub-secretari de stat.

Secretarii de stat au rang inferior fata de ministri, dar sunt dependenti de acestia si de

Primul-Ministru. Ei nu detin puteri proprii; acestea le sunt delegate, fie de Primul-

Ministru, fie printr-un decret.