Noutăți Aduse de Tratatul de la Lisabona

1.TRATATUL DE LA LISABONA- scurtă prezentare

Europa secolului al XXI-lea se confruntă cu o serie de provocări: mondializarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie sau noile ameninţări la adresa securităţii.

Statele membre nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme fără frontiere. Se consideră că este necesar un efort colectiv la nivel european, pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor cetăţenilor Europei. Pentru aceasta Europa trebuie să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu numai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trece lumea de astăzi. Din aceste motive, regulile convieţuirii, înscrise în tratate, trebuie revizuite.

Liderii Uniunii Europene au semnat , la 13 decembrie 2007 Tratatul de la Lisabona, tratat ce va avea rol de Constituţie Europeană. Prin intermediul tratatului se încheie mai mulţi ani de negocieri pe tema aspectelor instituţionale. Tratatul este semnat în galeria interioară a Mănăstirii Jeronimos, mănăstire care datează din secolul XVI. Acesta reprezintă şi locul în care Portugalia a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeana în anul1986.

Denumirea oficială a tratatului nu este cea pe care o ştim noi, astfel denumirea oficială este cea de Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura instituţională a Uniunii, aceasta se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Totuşi, tratatul introduce câteva elemente noi cu rolul de a ameliora eficienţa, coerenţa, dar şi transparenţa instituţiilor, Scopul urmarit este de a onface mai eficientă, astfel încât să poată răspunde mai bine exigenţelor cetăţenilor europeni.

Şi România a avut reprezentanţi la semnarea tratatului ; acestia sunt : Preşedintele României - Traian Băsescu, Premierul României - Călin Popescu Tăriceanu şi Ministrul de externe al României de atunci - Adrian Cioroianu.

Pentru a intra în vigoare trataul semnat oficial de catre şefii statelor membre, la data de 13 decembrie 2007 la Lisabona, acesta va trebui să fie ratificat de fiecare stat. Procedura de ratificare diferă de la o ţară la alta, în funcţie de sistemul constituţional al fiecărui stat membru. Statele membre au stabilit si un obiectiv, acesta este ca Tratatul să intre în vigoare la 1 ianuarie 2009, cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru Parlamentul European.

Ratificarea tratatului se face prin votul in Parlament. Până în momentul de faţă, au ratificat tratatul următoarele state : Slovenia (29 ianuarie 2008), România (4 februarie 2008), Malta (6 februarie 2008), Ungaria (6 februarie 2008), Franţa (14 februarie 2008), Bulgaria (21 martie 2008), Polonia (2 aprilie 2008), Slovacia (10 aprilie 2008), iar celelalte ţări membre sunt în discuţii.

Versiunea consolidată a Tratatului a fost publicată pe internet la 15 aprilie şi pe suport de hârtie, la 9 mai.Tratatul de la Nisa, care a intrat în vigoare în 2003, va rămâne baza de lucru a UE până în momentul în care toate statele membre vor încheia procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona.

2. OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE TRATATULUI

a) O Europă mai democratică şi mai transparentă

O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascultaţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel european şi naţional şi de către cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul European, ales direct de către cetăţenii Uniunii Europene, va avea noi atribuţii privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordurile internaţionale. Prin faptul că se va recurge mai des la procedura de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

O mai mare implicare a parlamentelor naţionale: parlamentele naţionale vor participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special datorită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar (principiul subsidiarităţii). Alături de rolul consolidat al Parlamentului European, implicarea parlamentelor naţionale va conduce la consolidarea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii.

O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei cetăţenilor, un milion de cetăţeni din diferite state membre vor putea cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.

Cine şi ce face: relaţia dintre statele membre şi Uniunea Europeană va deveni mai clară odată cu clasificarea competenţelor.

Retragerea din Uniune: Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune.

b) O Europă mai eficientă

O Europă mai eficientă, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituţii eficiente şi moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acţioneze mai bine în domenii de prioritate majoră pentru Uniunea de astăzi.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritate calificată din Consiliu va fi extins la noi domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea majorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a statelor membre şi a populaţiei, reflectând astfel dubla legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci când o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii.