Parteneriatul public-privat în dezvoltarea economiei locale

1. Introducere

In România primele structuri de parteneriat public-privat (PPP) s-au format ad-hoc la nivel national inca de la jumatatea anilor ’90 cu prilejul elaborarii unor strategii sectoriale ori nationale (Strategia Nationala de Dezvoltare Durabila - 1999, Strategia de Dezvoltare Economica pe Termen Mediu - 2000), precum si ca structuri institutionalizate, cum sunt Comisia Tripartita si Consiliul Economic si Social. Aceste parteneriate au contribuit treptat la realizarea unui mediu de cooperare intre actorii sociali si cei politici desi, de multe ori au jucat si inca mai joaca rolul de legitimare a unei actiuni politice, fiind mai putin implicate in procesul decizional sau de monitorizare a politicilor. De asemenea, se intâlnesc forme de parteneriat public-privat intre stat si parteneri locali pentru lucrari in infrastructura, cum este cazul proiectului Vivendi (privatizarea distributiei de apa) in Municipiul Bucuresti. Asemenea structuri de parteneriat fac obiectul analizei ghidului de fata si nu cele constituite la nivel national.

In ultimii doi ani, autoritatile locale din România au inceput sa incheie parteneriate cu sectorul privat si societatea civila in vederea realizarii unor investitii in infrastructura si pentru operarea unor servicii publice de interes local. Aceasta noua orientare, care de altfel se inscrie intr-un trend general pe plan european, tine preponderent de avantajele pe care, de principiu, le presupune un parteneriat public-privat, respectiv: de impartire a costurilor realizarii unei investitii, a riscurilor asociate exploatarii acesteia si partial de lipsa resurselor din administratia publica locala destinate investitiilor. Pe de alta parte, extinderea formelor de parteneriat public-privat in România se datoreaza si unor reglementari care au fost emise de Guvernul României

Incepând cu 2002 si care au permis autoritatilor locale sa cunoasca aceasta noua oportunitate de finantare a dezvoltrii locale, chiar daca oportunitatile pe care le genereaza nu sunt inca pe deplin estimate din lipsa de practica.

Având in vedere implicatiile juridice si financiare ale unui parteneriat

public-privat, precum si rolul de coordonator al dezvoltarii la nivel judetean pe care Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala il confera consiliilor judetene, IPP si-a ales ca grup tinta numai acest nivel al administratiei publice locale. IPP a beneficiat pe parcursul realizarii proiectului de sprijinul si expertiza Asociatiei Secretarilor de Judete din România (ASJR), acestia având un rol din ce in ce mai important in contextul realizarii unor proiecte in parteneriat cu sectorul privat.

Modalitatea de colaborare in cadrul unui consiliu judetean din România, existenta unei proiectii clare de dezvoltare, precum si conturarea unui sistem coerent de management financiar in scopul intaririi disciplinei financiare si asigurarii transparentei bugetare influenteaza realizarea unui parteneriat public-privat. Unul dintre obiectivele principale ale cercetarii organizate in scopul realizarii ghidului practic a fost acela de a identifica modele de organizare a administratiei publice la nivel judetean pentru a evalua oportunitatile, initia si implementa proiecte de parteneriat public-privat, prezentând avantajele si dezavantajele fiecaruia. Desi nu se poate propune un model standard de organizare a administratiei in vederea accesarii PPP, explicarea formelor sub care actualmente se realizeaza un parteneriat public-privat in România este extrem de utila pentru autoritatile judetene.

2. Parteneriatul public-privat (PPP), instrument de cooperare pentru dezvoltarea locala

Ce este parteneriatul public-privat?

Sistemele de parteneriat au o lunga traditie in Franta prin colaborarea intre autoritati si sectorul privat in privinta concesionarii (concession) bunurilor publice, inca de la sfârsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, perioada in care se formeaza doctrina franceza a serviciilor publice. In SUA intâlnim de asemenea forme de parteneriat in constructia cailor ferate in a doua jumatate a sec. XIX (TransContinental Railroad, 1860).

Sistemul de parteneriat public-privat la nivel local, dupa modelul pe care il intâlnim in prezent, se contureaza la inceputul anilor 80 ai sec XX in Europa Occidentala si SUA, sub forma cooperarii intre autoritatile locale si sectorul privat pentru implementarea unor proiecte ca reabilitarea zonelor industriale aflate in declin.

Concomitent, apar acte publice, legi pentru a da un suport initiativelor locale. Un exemplu in acest sens este legea publica din SUA “Job Training Partnership Act”, care a intrat in vigoare la 1 octombrie 1983. Aceasta lege reglementeaza colaborarea intre autoritati si sectorul de afaceri pentru furnizarea de servicii de formare profesionala in folosul adultilor si tinerilor dezavantajati economic, muncitorilor

someri, precum si altor persoane care intâmpina dificultati la angajare.

Un exemplu de parteneriat public-privat dezvoltat il constituie si modelul irlandez ce s-a conturat initial la nivel national printr-un program ce configura un sistem de parteneriat de tip social (Program for National Recovery 1987-1990 - Programul de Recuperare Nationala). Acesta a fost extins la nivel local prin alte doua programe: “National Program for Economic and Social Progress - PESP” (Programul National pentru Progres Economic si Social), 1990-1993 si “Program for Competitiveness and Work” (Programul pentru

Competitivitate si Munca), 1994-1996.

In Franta, forme de parteneriat intre autoritatile locale si comunitate,

in intelesul pe care il acceptam astazi, apar incepând cu anii ’80 pentru prevenirea si combaterea delincventei, precum si pentru asigurarea coeziunii sociale. Este interesant insa de precizat ca Franta, desi are o contributie de pionierat in domeniul parteneriatului public-privat, nu si-a dezvoltat cadrul institutional decât intr-un palier

ingust, respectiv in domeniul concesiunii serviciilor publice, cu precizarea ca acest model nu isi gase[te corespondent in sistemul de common law.

Prin urmare, conceptul de parteneriat public-privat exprima o

modalitate de cooperare intre o autoritate publica si sectorul privat, respectiv organizatii neguvernamentale, asociatii ale oamenilor de afaceri, ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piata fortei de munca si in dezvoltarea locala.