Particularități ale Administrației Publice Locale în Regatul Unit al Marii Britanii

I. Organizarea unităţilor administrativ-teritoriale în Regatul Unit al Marii Britanii şi implicaţiile acesteia asupra administraţiei publice locale

1.1. Introducere

Multă vreme Regatul Unit al Marii Britanii a fost considerat un stat unitar , însă, odată cu preluarea conducerii Guvernul de către Tony Blair (1997) s-a demarat un amplu proces devoluţiune politică şi juridică realizat prin Referendum / Scotland and Wales /Act 1997 prin care se restituiau celor două componente –Scoţia şi Ţara Galilor-anumite competenţe şi instituţii care aparţineau de drept acestora înainte de alipirea de Anglia.

Cele trei ţinuturi (Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda ) s-au unit cu Anglia pe parcursul unor etape de mariera în care cele trei state au renunţat prin intermediul unor convenţii la parlamentele locale în schimbul garantării unei autonomii sporite. Tocmai acestă metodă în care s-a realizat desăvârşirea Regatului Unit al Marii Britanii este un prim motiv al organizării administrativ-teritoriale a acestui stat precum şi al particularităţilor pe care administraţia publică locală britanică le prezintă.

Teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii,deci, format din :

- Anglia cuprinzând nouă regiuni: East of England, East Midlands, Greater London, North West, South East, South West, West Midlands, Yorkshire şi Humber;

- Scoţia divizată în 32 de districte;

- Ţara Galilor a cărei structură este alcătuită din:22 de districte, 10 „burguri-comitate”, 9 comitate şi 3 oraşe;

- Irlanda se Nord are în compoziţie 26 de districte.

Dintre aceste patru compomente în cazul Ţării Galilor, Scoţiei şi Irlandei de Nord se discută despre o autonomie teritorială, totuşi în cazul zonei din urmă există integritatea teritorială este cu mult mai amenenţată prin existenţa unor grupări separatiste, dintre care cea mai puternică şi mai bine organizată este IRA(Irish Republic Army).

1.2. Organizarea unităţilor administrativ-teritoriale în

Regatul Unit al Marii Britanii şi implicaţiile acesteia asupra administraţiei publice

Dintre unităţile administrativ teritoriale ale Regatului Unit al Marii Britanii cea mai mică este parohia.

Parohia au înfiinţate a sfârşitul secolului al VI-lea ca unităţi cu caracter exclusiv religios, dar în secolul următor dobândesc şi unele atribuţii administrative precum şi în domeniul social pentru protejarea persoanelor aflate în dificultate. În prezent (începând cu 1984) acestea devin unităţi administrativ-teritoriale diferite de parohiile religioase şi au general, între 100 şi 300 de locuitori. Conducerea acestora este exercitată de un consiliul alcătuit din 5-15 persoane în funcţie de numărul locuitorilor alese pentru o perioadă de 3 ani prin vot direct. Consiliul parohial se întruneşte în sesiuni de trei ori pe an.

În situaţia în care o astfel de colectivitate locală rurală(cele de tip urban au fost desfiinţate în anul 1930) are sub 100 de locuitori se utilizează sistemul de administrare directă prin reuniunea capilor de familii de două ori pe an.

În ambele situaţii atribuţiile consiliului parohial sunt limitate fiind supuse controlului exercitat de Consiliul de district rural sau consiliul comitatului din care face parte.

Districtul

Dacă iniţial au fost rezulatul alipirii fireşti a mai multor parohii, în prezent ele se află sub incidenţa unei legi datănd din 1984 care le-a conferit competenţe în principal în sectorul sanitar. Deşi, de-a lungul timpului responsabilităţile lor au fost sporite, totuşi atribuţia prinvid ocrotirea sănătăţii populaţiei din aria sa de acoperire a rămas cea mai importantă.

Organele de conducere ale acestei unităţi administrativ-teritoriale sunt :

- Un consiliu ales pe o durată de trei ani şi alcătuit din persoane reprezentând consiliile parohiilor componente;

- Un preşedinte şi un viceoreşedinte aleşi de consiliu sau de persoane care nu sunt membre ale acestuia.

Burgurile sunt oraşe, târguri şi se împart în două categorii:

- burguri minicipale

- burguri comitate.

Prima condiţie pentru ca un district să devină burg este aceea de a solicita Guvernului acordarea acestui statut. Acestă etapă poate fi realizată numai după obţinerea avizului consiliului din care face parte districtul în cauză. Dacă solicitarea este respinsă cererea de a a deveni burg poate fi înaintată Parlamentului care va decide în mod definitiv.