Partidele Politice în Sistemul Puterii

I. CONSIDERENTE GENERALE ASUPRA PARTIDELOR POLITICE

Formele moderne ale partidelor politice apar in Marea Britanie,la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Cea mai mare parte a specialistilor leaga fenomenul partisan de edificarea unui sistem democratic, raliindu-se astfel sociologului german Max Weber potrivit careia partidele sunt copiii democratiei si ai votului universal . Maurice Duverger foloseste criteriul rapoturilor dintre organizatiile protopartinice, Parlament si vot. Daca intr-o perioada a sufragilui limitat partidele se nasc in Parlament, avand o proiectie externa limitata, pe masura extinderii dreptului de vot apar partidele extraparlementare. In conditiile cosolidarii sistemului parlamentar si a sistemului de partide, se ivesc si partidele antiparlamentare (catolice, socialiste, fasciste si comuniste, in anii ”20)

Experienta particulara a unor tari ca Franta, unde sistemul de partide apare mai tarziu, precum si cea contemporana a antrenat concluzia potrivit careia nu intotdeauna partidele apar concomitent cu extensia dreptului de vot. Ele se nasc ca urmare a irumperii maselor pe scena politica. Diverse conflicte folosesc diverse modalitati de mobilizare: apelul la popor si recutarea partizanilor pe baza voluntara .

Structura partisana se poate dezvolta chiar si in condiitiile in care practicile de vot sunt, de fapt, similare cu ale democratiei. Multiplicarea organizatiilor partisane in urma proliferarii statelor dupa cel de-al doilea razboi mondial sau dupa caderea zidului Berlinului sunt explicate prin mimetism institutional si politic,imitatiile fiind deseori destul de superficiale - .

Ca institutie politica, partidul se individualizeaza prin : intermediul doctrinei, programului, idealurilor si scopurilor urmarite.

Analizate din unghiul finalitatii lor ( cucerirea puterii, apelul la mase pentru exercitarea ei, in numele unei anumite conceptii despre interesul general), partidele apar ca un vechi fenomen. Privite din unghiul calitatii lor de organizare (natura mijloacelor folosite in vederea atingerii obiectivului fundamental ), partidele apar de data relativ recenta.

II. EVOLUTIA CONCEPTULUI DE PARTIDE POLITICE

Definitiile date partidelor politice sunt numeroase, ele depinzand de elementele esentiale retinute de autorii lor pentru calificarea unei organizatii de partid:

• interesul urmarit, cu diferite grade de generalitate-nationalitate, de clasa, de grup, particulare (D.Gusti s.a.);

• proiectul sau natura ideologica (G.Burdeau s.a.);

• modul de organizare (M.Duverger s.a.);

• obiectivul cuceririi puterii (M.Weber s.a.);

• alte fatede ale fenomenului partisan.

Max Weber : „Trebuie sa intelegem prin partide asociatiile bazandu-se pe un angajament (formal) liber, avand ca scop sa procure sefilor lor puterea in sanul unei grupari si militantilor lor activi sanse ideale sau materiale pentru a atinge teluri, obiective, pentru a obtine avantaje personale, sau pentru a le realiza pe amandoua ”

In conceptia lui P. P.Negulescu, partidele politice se nasc ” prin gruparea cetatenilor in organizari politice diferite, dupa ideile lor cu privire la directia pe care trebuie sa o urmeze dezvoltarea statului respectiv si la mijloacele cele mai potrivite de a usura si de a grabi acea dezvolta-re” . Acelasi autor sustine ca gruparea cetatenilor in partide este un fenomen social care materializeaza „curente mai mult sau mai putin puternice ale opiniei publice” - ne propune aceasta definitie: ”Ca sa merite insa numele de partide politice, gruparile de cetateni trebuie sa reprezinte parti ale masei nationale – si ca sa le reprezinte, trebuie sa se gaseasca in comunitate de idei cu ele. Numai aceasta comunitate da partidelor puterea sa invinga, pe cai legale, in luptele politice si prin urmare, autoritatea necesara ca sa guverneze ” .

Dimitrie Gusti incearca sa surprinda tipul ideal de partid politic. ”Partidul politic – apreciaza el – este o asociatie libera de cetateni, uniti in mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic si social” .

Realizarile cercetarii stiintifice romanesti in perioada interbelica sunt sugestive si instructive in multe privinte, deoarece apreciaza partidul politic ca pe o uimitoare ”personalitate colectiva”, ce dispune de gandirte proprie si de unitate de actiune in viata politica .