Perfecționarea Profesională în Instituțiile Școlare

În ţările din Uniunea Europeană se abordeaza din ce în ce mai frecvent problema formării cadrelor didactice, atât formarea iniţială cât şi continuă îi preocupă pe ploticienii educaţionali in formularea planurilor de reformă in invătămant. Ca tendinta europeană in formarea cadrelor didactice pot evidentia una majora- profesionalizarea cadrelor didactice si a altor categorii de personal implicate în educatie.

În România programele de formare continuă pot fi realizate de următoarele instituţii ecucaţionale: CCD, ISJ, DPPD din cadrul universităţilor, dar şi de ANPCDEFP (Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale - element cheie pentru dezvoltarea cooperării în educaţie şi pentru participarea României în programele europene de educaţie şi formare profesională -

http://www.anpcdefp.ro/misiune/index.html).

Termenul „formare” surprinde procesul de integrare a personalităţii conform unui model acţional realizat cu scopul adaptabilităţii persoanei. Profesionalizarea înseamnă de fapt formarea competenţelor profesionale care se impun ca imperative ale fiecărui domeniu profesional. Formarea este o formă de abilitare care să permită celui format să activeze într-o maniera flexibila în domeniul pentru care este format. Această perspectivă defineşte într-o manieră diferită şi cadrul de pregatire profesională a cadrelor didactice, domeniu în care termenul de formare subliniază necesitatea unei structurări profesionale capabilă de autoremodelare cu atât mai mult cu cat cadrele didactice reprezintă categoria

formatorilor consideraţi ca agenţi ai schimbării.

Formarea continuă vine pe de o parte să “profesionalizeze” şi să dezvolte cadrul didactic, iar pe de altă parte să eficientizeze sistemele educative în sensul stăpânirii evoluţiilor rapide care au loc în plan tehnic, ştiintific, economic şi social. Studiul formării continue a cadrelor didactice realizat în Uniunea Europeană a ajuns la concluzia că obiectivele formării continue se pot structura în jurul a trei poli:

a) dezvoltarea personală şi profesională a educatorilor care vizează ameliorarea competenţelor profesionale prin:

- actualizarea compeţentelor de bază, a cunoştinţelor didactice şi a celor din domeniul disciplinei predate;

- însusirea de noi competenţe;

- didactica disciplinelor;

- iniţiere în utilizarea de noi metode şi materiale

b) ameliorarea calităţii sistemelor de educaţie, a cursurilor oferite, a insituţiilor de învăţământ şi a practicilor pedagogice ale educatorilor prin:

- favorizarea interdisciplinarităţii şi dezvoltarea lucrului în echipă;

- încurajarea inovaţiei;

- formarea pentru managementul şcolii şi al clasei şi pentru rezolvarea de probleme;

- punerea în acţiune a unor priorităţi pedagogice;

- dezvoltarea comportamentelor necesare managementului relaţiilor umane.

c) cunoaşterea mediului social şi environmental prin:

- favorizarea relaţiilor cu întreprinderile;

- apropierea sistemelor educativ şi economic;

- incitarea la studierea factorilor economici şi sociali care influenţează comportamenul tinerilor;

- adaptarea la schimbarea socială şi culturală. (UE Eurydice, 1997, pp.9-10).

Perfecţionarea cadrelor didactice reprezintă o activitate cu conţinut pedagogic şi social proiectată, realizată şi dezvoltată în cadrul sistemului de învăţământ, cu funcţie managerială de reglare-autoreglare continuă a procesului de învăţământ, la toate nivelurile sale de referinţă (funcţional-structural-operaţional).

La nivel funcţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de convertire practică a finalităţilor de sistem (ideal, scopuri ale educaţiei) în obiective angajate în cadrul procesului de învăţământ, în mediul şcolar şi extraşcolar.

La nivel structural, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de valorificare deplină a tuturor resurselor pedagogice (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare) existente la nivel de sistem şi de proces.

La nivel operaţional, perfecţionarea personalului didactic vizează stimularea capacităţilor pedagogice şi sociale de proiectare, realizare, dezvoltare şi finalizare a activităţilor specifice procesului de învăţământ (lecţii, cursuri, seminarii, lucrări practice, ore de dirigenţie; activităţi extraşcolare cu: elevii, cadrele didactice, părinţii, alţi reprezentanţi ai comunităţii educative; activităţi manageriale, metodice, de asistenta psiho-pedagogica şi socială, de orientare şcolară şi profesională, de consiliere etc.), în condiţii optime, corespunzător contextului intern şi extern existent, pe termen scurt, mediu şi lung.

La Colegiului Tehnic Buzău trecerea de la meseria didactică (rezultat al asimilărilor preponderent intuitive şi imitative) la profesie, ca model acţional standardizat rezultat din formarea, internalizarea şi exercitarea competenţelor metodologice, de comunicare şi relaţionare, a competenţelor de evaluare, psihosociale, tehnice şi antreprenoriale este un proces indus, prin elaborarea standardelor profesionale, stabilirea criteriilor de evaluare a nivelului de atingere a lor, dar şi un rezultat al reflexivităţii şi autonomiei profesionale. S-a conştientizat de asemenea faptul că programele şi activităţile de formare continuă (în special pe componenta formare curentă) oferă oportunităţi pentru analiza contextuală a practicilor de predare, ca suport pentru reflecţii personale capabile să conducă la elaborarea personală a unor noi modele acţionale.

Conceperea şi desfăşurarea activităţilor de formare ia în considerare izomorfismul între formarea elevilor şi cea a cadrelor didactice, utilizând strategii centrate pe formabil, pe aşteptările lui, pe valorificarea achiziţiilor anterioare.