Personalul administrației publice - politică de personal

1.FUNDAMENTAREA NOŢIUNILOR

1.1.Funcția publică și funcționarul public

Funcția publică reprezintă situația juridică a persoanei învestită legal cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice,ce constă în ansamblul drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul juridic complex dintre persoana fizică respectivă și organul care a învestit-o.

În art.2,alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,se arată că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților,stabilite în temeiul legii,în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală,administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.

Noțiunea de funcție publică poate avea mai multe accepțiuni:

- într-o primă accepțiune,noțiunea de funcție publică include pe toți aceia ce sunt învestiți cu prerogative de putere publică pe care o exercită în numele și cu încredințarea unor autorități publice.

- într-o a doua accepțiune,noțiunea de funcție publică se defineşte prin raportarea la prerogativele unei funcții sau demnități de stat,indiferent de tipul învestiturii,de tipul organului sau de nivelul la care se exercita.

În această accepțiune a funcției publice sunt incluși demnitarii la nivel central,aleși (președintele) sau numiți (miniștri),demnitarii locali aleși (primarii și consilierii),numiți (prefectul),funcționarii publici de carieră.

Potrivit art.73 lit.j din Constituție,statutul funcționarilor se adoptă prin lege organică,de unde concluzia că funcția publică și funcționarul public se supun unui regim juridic unilateral,respectiv unui regim de drept public.Conceptele de funcție publică,funcție de conducere sau funcție de execuție le întâlnim în Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în Legea nr. 40/1991 privind salarizarea Președintelui și a Guvernului României, precum și a personalului Președenției,Guvernului și al celorlalte organe ale puterii executive,în Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești,OUG nr. 24/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, etc.În prezent, cadrul legislativ al funcției publice este conferit de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public,cu modificările și completările ulterioare.

Pentru funcția publică este indicată accepțiunea:”funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de instituția publică,în temeiul legii,în scopul realizării competențelor sale,învestirea în funcție facându-se în urma câștigării concursului sau promovării examenului organizat pentru ocuparea funcției publice”.

Legiuitorul a definit funcția publică ca reprezentând”ansamblul atribuțiilor și responsabilităților,stabilite în temeiul legii,în scopul realizării prerogativelor de putere public de către administrația public central și locală”.

Funcționarul public este persoana numită,într-o funcție public și învestită în mod legal cu atribuțiile acesteia,persoană titular de drepturi și obligații chemată să le exercite în scopul realizării competenței autorității publice sau instituției publice din care face parte funcția public.Ocuparea funcției de către funcționar, în mod legal, se face prin simpla învestire sau prin învestirea urmată de încheierea unui contract de muncă sau prin simpla încheiere a unui contract de munca.

Principalele caracteristici ale funcționarului public,potrivit legii,sunt următoarele:

- persoana care ocupă o funcție publică,în conformitate cu dispozițiile din actele normative;

- persoană numită de autoritatea competent și aleasă potrivit legii;

- persoana prin care acționează administrația public în vederea asigurării funcționării continui a unui serviciu public;

- persoana care își desfășoară activitatea după un statut,ce prevede drepturile și obligațiile;

- persoana care acționează pe toate nivelurile ierarhice ale structurii sistemului administrative,după depunerea juramântului de credință;

- persoana ce are un statut moral corespunzător etc.

Tipologia funcționarilor publici se evidențiază:

a)după modul de încadrare:

- funcționari publici debutanți;

- funcționari publici definitivi.

b)după competența decizională,stabilită de lege:

- funcționari publici de decizie;

- funcționari publici care participă la pregătirea deciziei;

- funcționari publici care participă la executarea deciziei.

În categoria funcționarilor publici debutanți intră:

- persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice și nu îndeplinesc condițiile de vechime în funcții publice sau de specialitate stabilite pentru ocuparea unei funcții publice definitive;

- persoanele selectate pentru cursurile speciale de instruire în vederea ocupării unei funcții publice organizate în condițiile legii;

- absolvenții cu studii corespunzătoare.

Funcționarii publici definitivi pot fi:

- funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu și au obținut un rezultat corespunzător la eveluare;

- funcționarii publici debutanți care au promovat cursurile speciale de instruire pentru ocuparea unei funcții organizate;

- persoanele care au intrat în corpul funcționarilor publici.

Funcționarii publici de decizie sunt aceia care realizează managementul la nivelul mediu și gestionează activitățile personalului din subordine:secretar al municipiilor,al sectoarelor municipiului București;secretar al orașului,comunei;director general;șef serviciu;șef birou.

Funcționarii publici care participă la pregătirea deciziei sunt persoanele care lucrează în diferite structuri organizatorice(documentarea administrativă;serviciul de prognoze și programe)având ca sarcină furnizarea de informații necesare fundamentării științifice a deciziilor.