Prezentarea Generală a Sistemului Administrației Publice din România

1.Clarificări terminologice

Conform Constituţiei1, România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil ce se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului celor trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Dacă funcţia legislativă în stat este asigurată de Parlament, iar cea judecătorească de instanţele judecătoreşti, autoritatea executivă este reprezentată de preşedintele ţării, care are atribuţia de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, precum şi de Guvern, care are rolul de a asigura politica internă şi externă a ţării şi de a exercita conducerea generală a administraţiei publice.

Activitatea executivă are aşadar două componente de bază, respectiv : guvernarea - trasarea deciziilor esenţiale pentru prezentul şi viitorul unei ţări, inclusiv din perspectiva relaţiilor cu alte state sau cu organizaţii internaţionale şi administrarea - rezolvarea nevoilor curente, cotidiene, ale statului respectiv.

Administraţia publică, în mod tradiţional, presupune două elemente de bază:

- Executarea legii – cuvântul “lege” fiind înţeles în accepţiunea “lato sensu”, de act normativ cu forţa obligatorie şi nu în accepţiunea “stricto sensu”, de act juridic al Parlamentului.

- Prestarea de servicii publice în limitele legii. Prin serviciul public se înţelege activitatea organizată sau desfăşurată de o autoritate a administraţiei publice pentru a satisface nevoi sociale în interes public.

2.Autorităţile administraţiei publice

Autorităţile publice care pun în practică deciziile luate în cadrul activităţii executive sunt identificate sub numele de „autorităţi ale administraţiei publice”. Acestea sunt împărţite în autorităţi publice de stat (centrale) şi autorităţi ale administraţiei publice locale. Pentru realizarea sarcinilor ce le revin acestea au posibilitatea de a folosi forţa publică a statului cu care sunt înzestrate.

Autorităţile administraţiei publice de stat sunt:3

- Guvernul;

- Administraţia de specialitate: ministerele, autorităţile administrative autonome, serviciile publice deconcentrate;

- Prefectul.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt:4

- Consiliul judeţean;

- Consiliul local;

- Primarul;

- Serviciile publice locale.

Sistemul administraţiei publice româneşti se guvernează după anumite principii generale care se împart în două categorii:

- 1. Principii care se aplică în procedura necontencioasă :

- Legalităţii, oportunităţii şi eficienţei;

- Exercitării obligatorii şi cu bună credinţă a competenţelor legale;

- Egalităţii în faţa administraţiei publice;

- Motivării acţiunii administrative şi a măsurilor dispuse;

- Exercitării ierarhice a recursului;

- Transparenţei în activitatea administraţiei publice şi accesul liber la informaţiile de interes public;

- Folosirii limbii române în scris şi vorbit, iar după caz, în condiţiile legii, şi a limbii minorităţilor naţionale;

- Obligativităţii aducerii la cunoştinţă a actelor adoptate/emise şi a măsurilor dispuse;

- Exercitării controlului asupra activităţii executive;

- Celerităţii rezolvării problemelor cetăţenilor;

- Subsidiarităţii;

- Colaborării şi cooperării;

- Responsabilităţii şi răspunderii.

- 2. Principii care se aplică în procedura contencioasă:

- Contradictorialităţii;

Independenţei în activitatea administrativ-jurisdicţională;

Garantării dreptului la apărare, reprezentare, precum şi la exercitarea căilor de atac în faţa jurisdicţiilor administrative şi a instanţelor judecătoreşti;

Stabilităţii şi motivării actului administrativ-jurisdicţional.

2.1.Administraţia publică de stat

2.1.1.Guvernul

Guvernul prin natura activităţii pe care o desfăşoară este parte a sistemului autorităţilor administraţiei publice, exercitând conducerea generală a administraţiei publice. Sarcina sa este de a duce la îndeplinire programul de guvernare aprobat de Parlament şi de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.

Atribuţiile Guvernului pot fi împărţite în mai multe categorii:

1. atribuţii generale:

- exercită conducerea generală a administraţiei publice;

- asigură executarea de către administraţia publică a legilor şi a celorlalte dispoziţii normative date în aplicarea acestora;

- conduce şi controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale precum şi a autorităţilor locale ale administraţiei publice;

- asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului.

2. atribuţii în domeniul normativ:

- elaborează proiecte de legi şi le supune spre aprobare Parlamentului şi de asemenea dezbate propunerile legislative care privesc activitatea executivă primite din partea Parlamentului;

- emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanţe de urgentă potrivit Constituţiei;

- elaborează proiectul legii bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului.

3. atribuţii în domeniul economic :

- aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de activitate şi le supune spre adoptare Parlamentului;

- aprobă balanţa comercială şi de plaţi externe, precum şi planurile de încasări şi plăţi în numerar;

- aprobă programele pentru modernizarea capacităţilor de producţie ce se realizează prin subvenţii de stat;

- stabileşte măsuri pentru introducerea şi dezvoltarea mecanismelor economiei de piaţă;

- asigură reorganizarea activităţii economice, potrivit cerinţelor economiei de piaţă, precum şi adoptarea măsurilor de privatizare a unor activităţi;

- aprobă regimul preţurilor şi tarifelor la produsele, lucrările şi serviciile pentru care preţul şi tariful se stabileşte de către Guvern;

- aprobă amplasarea obiectivelor de investiţii şi scoaterea terenurilor din producţia agricolă ori din fondul forestier, precum şi defrişarea unor suprafeţe împădurite, în vederea realizării de obiective de investiţii.

4. atribuţii în domeniul social:

- asigură realizarea politicii în domeniul social potrivit Programului de guvernare.

5. atribuţii în domeniul legalităţii şi apărării ţării:

- asigură apărarea ordinii de drept şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;

- aduce la îndeplinire măsurile adoptate, pentru apărarea ţării, scop în care organizează şi înzestrează forţele armate;

- stabileşte măsurile de aplicare a reglementărilor legale privind apărarea secretului de stat;

- organizează desfăşurarea, în bune condiţii, a alegerilor pentru Preşedintele României, Parlament şi autorităţile locale.

6. atribuţii în domeniul relaţiilor externe:

- adoptă măsuri cu privire la negocierea de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale, care angajează statul român şi le înaintează Preşedintelui României;

- aprobă acordurile interguvernamentale, care se vor putea semna numai din împuternicirea primului-ministru.