Principalele momente în evoluția construcției comunitare

Organizatiilor de cooperare interguvernamentara clasica, infiintata in Europa Occidentala la sfarsitul anilor ‘50, cu scopul realizarii unei unitati mai restranse a statelor membre li se vor adauga la inceputul acelorasi ani cateva organizatii de tip nou – comunitatiile europene – prin care s-a declansat efectiv constructia Europei unite prin integrare comunitara, pe baza unei noi viziuni, de tip suprastatal.

Crearea si evolutia celei mai originale dintre structurile regionale – UE – sunt strans legate de contextul politic si economic international din a doua jumatate a secolului nostru .

Cronologia construcţiei politice şi economice europene ne relevă atât momentele de succes în edificarea Europei unite de astăzi, dar şi momentele de cumpănă. Organizarea activităţii economice comune pentru statele membre ale uniunii nu a fost întotdeauna marcată de momente plăcute sau de realizari, fiecare dintre statele membre fiind nevoită, la un moment dat să admită o serie de renunţări în favoarea ideii de integrare, începând cu renunţarea la o parte din suveranitatea de stat, în favoarea instituţiilor şi organismelor organizate la nivel european.

Principalele momente în evoluţia construcţiei comunitare sunt:

- 16 aprilie 1948 crearea, la Paris, a Organizaţiei Europene de Cooperare Economică, în scopul repartizării ajutorului acordat prin Planul Marshall celor 16 ţări beneficiare; - 5 mai 1949 la Londra, înfiinţarea Consiliului Europei, cu sediul la Strasburg;

- 9 mai 1950 Planul ministrului francez al afacerilor externe, Robert Schuman, de creare a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului pe baza unui proiect aparţinând lui Jean Monnet. Acest moment este unul dintre cele mai importante deoarece el a declansat practic aparitia primelor comunitati europene. Robert Schuman este declarat astfel fondatorul constructiei europene, alaturi de cel care l-a inspirat . Acest plan a ramas in istorie cu numele lui Schuman – Planul Schuman de integrare europeana - , iar rolul sau a fost de a plasa intreaga productie de carbune si otel a Frantei si Germaniei sub control exercitat de o Autoritate comuna. Desi initial constructia europeana demareaza prin integrare economica, mai tarziu vom vedea ca s-a dorit si integrarea politica europeana. Declaratia acestuia urma sa faca obiectul unui tratat semnat intre Franta , Germania si alte state occidentale.

- 1950 este creată Unitatea de Cont Europeană;

- 18 aprilie 1951 Tratatul de la Paris instituie CECO, cu sediul la Luxemburg, cu participarea a şase ţări: Belgia, Franţa, R.F. Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda; Dispozitiile tratatului : durata tratatului este de 50 de ani, iar statele membre nu au posibiitatea de a parasi comunitatea inainte de expirarea termenului; are drept scop crearea unei piete comune a carbunelui si otelulu, inalturand obstacolele puse in calea schimburilor cum sunt: taxe vamale, contingentari si acorduri de cartel ; apropierea politicilor tarilor membre in vederea realizarii scopului propus.

- 27 mai 1952 semnarea la Paris a Tratatului instituind Comunitatea economica de Aparare (CEA). In art. 38 se prevedea si adoptarea unui proiect de comunitate politica, adica realizarea unei structuri federale care sa asigure functionarea CEA. La data de 30 august 1954 prin vot, Franta respinge Tratatul.

- 10 august 1952 îşi începe activitatea Înalta Autoritate, organul executiv al CECO, sub preşedenţia lui Jean Monnet; ca mai apoi acesta in urma situtiei politice sa-si dea demisia de la conducerea CEA. - 1-2 iunie 1955 reuniti in Conferinta de la Messina, Italia, ministrii afacerilor externe ai celor 6 decid extinderea integrarii europene la întreaga economie; - 5 august 1955 este semnat la Paris Acordul Monetar European;

- 25 martie 1957 Tratatele de la Roma; sunt semnate tratatele de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene şi a Comunităţii Europene de Energie Atomică, ambele cu sediul la Bruxelles, având drept participante aceleaşi şase ţări semnatare ale Tratatului de la Paris (Europa celor şase);

- 1 ianuarie 1958 intrarea in vigoare a Tratatelor de la Roma si instalarea la Bruxelles a Comisiilor CEE(Comunitatea Economica Europeana) si a Euratom-ului (Comunitatee Europeana de Energie Atomica – CEEA); CEEA cuprindea dispozitii relative la folosirea energiei anatomice in exclusivitate in scopuri civile, dintre directiile de actiune amintind: crearea unei piete comune pentru materialele si echipamentele nucleare, cat si pentru capitalurile legate de domeniul nuclear. CEE ramane probabil cel mai important tratat, scopul sau fiind prevazut in art. 3 „comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piete comune si prin apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre, de a promova o dezvoltare armonioasa a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii; o expansiune continua si echilibrata, o stabilitate crescuta, o crestere accelerata a nivelului de viata si relatii mai stranse intre statele pe care le reuneste” (Tratat, din 25 martie 1957 instituind Comunitate Economica Europeana, in Grands textes de droit communautaire, Dubouis, Gueidan Dallon , Paris, 1990, p4.)

- 9 iulie 1961 Grecia semnează Acordul de Asociere la CEE; - 31 iulie 1961 Irlanda cere aderarea la CEE; - 9 august 1961 Marea Britanie cere aderarea la CEE; dar ii este refuzata datorita veto-ului exprimat de Franta. - 10 august 1961 Danemarca cere aderarea la CEE; - 14 ianuarie 1962 se naste Politica Agricolă Comună, odată cu crearea Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă; - 30 iulie 1962 intrarea in vigoare a politicii agricole comune (PAC); - 12 septembrie 1963 Turcia semnează Convenţia de Asociere la CEE;

- 8 aprilie 1965 este semnat Tratatul de fuziune a executivelor (conducerii) celor trei Comunităţi Europene (CECO, CEE, EURATOM), formându-se Comunităţile Europene; Atunci unificarea institutionala a continuat prin Actul unic european si Tratatul asupra UE, punandu-se accentul pe cresterea rolului Parlamentului European si a cooperarii institutionale. S-a mai unificat si domeniul bugetar, introducandu-se un buget unic (includea toate veniturile si cheltuielile celor trei Comunitati, mai putin cheltuielile de interventie CECO si Fondul European de Dezvoltare).

In acelasi an (1965) , la Bruxelles , s-a adoptat Tratatul pentru instituirea unei Comisii unice si a unui Consiliu unic, adica s-a realizat reunirea institutii comunitare, eliminandu-se functionarea in paralel a unor instituii aproape identice .