Principiile Adoptării Deciziilor în Administrația Publică și Importanța Respectării Lor

Principiile adoptării deciziilor în administrația publică

I. Considerații generale

Activitatea administrației publice, indiferent de nivelul său, de domeniile sale, de autoritățile ori de funcțiile publice în care se exprimă, se realizează ,,pe baza intenției și a deciziei umane” de a efectua această activitate.

Orice activitate umană presupune adoptarea unei hotărâri, a unei decizii. Oamenii urmăresc realizarea unor scopuri, a unor obiective. Or, pentru înfăptuirea acestora, este necesară o acțiune, în general, sau o inacțiune. În ambele situații se impune, cu necesitate, o hotărâre, o decizie.

Activitatea administrativă, ca activitate umană, presupune, de asemenea, existența unor decizii. Fiind adoptate de organe ale administrației publice, aceste decizii au fost denumite decizii administrative.

Decizia administrativă poate fi definită ca o manifestare de voință a unui organ al administrației publice, constând într-o opțiune în vederea realizării unui scop.

În acest sens, pot exista mai multe situații.

Astfel, printr-o decizie administrativă se poate adopta o variantă dintre mai multe soluții posibile.

Chiar și în cazul în care o singură variantă este posibilă, ne aflăm în prezența unei decizii, intrucât elementul alegerii există și într-o astfel de situație, deoarece, de regulă, sunt propuse mai multe soluții. În urma analizei tuturor acestora, se constată că una singură este posibilă, fapt care determină adoptarea soluției realizabile în acele împrejurări.

Nu este exclusă posibilitatea să fie propusă o singură soluție. Se pune problema dacă, într-un astfel de caz, mai suntem în prezența unei decizii.

Astfel, și în acestă situație există o decizie, deoarece se adoptă o hotărâre, pe baza unor fapte concrete, iar în prezentarea unicei soluții sunt avute în vedere diverse propuneri, dintre care este aleasă și prezentată organului de decizie o singură soluție. Pe de altă parte, organul de decizie aredeplina libertate de a o accepta, adoptând soluția prezentată, sau de a o respinge, ceea ce în fond înseamnă tot o decizie, dar o decizie negativă, de respingere ori de modificare, a soluției propuse. Administrația publică este o activitate executivă. De regulă, legea nu arată până în cele mai mici amănunte, cum trebuie sa fie executată, lăsând organelor administrației publice libertatea de a decide modul de executare, în funcție de fiecare situație concretă.

Când organele administrației publice nu au o asemenea libertate, legea prescriind în mod obligatoriu cum trebuie să acționeze, decizia administrativă nu poate interveni.

De exemplu, potrivit legislației țării noastre, toți cetățenii români sunt egali în drepturi, în toate domeniile și sectoarele de activitate, făra deosebire de naționalitate, rasă, sex sau religie. Or, printr-o decizie administrativă nu se poate hotărâ ca un cetățean să aibă mai puține drepturi decât altul într-o anumită situație. În acest caz, legea prevede expres și fără nici o excepție conduita de urmat, modul cum trebuie să se acționeze, stabilește, deci o obligație imperativă pentru orice persoană și organ de stat. De aceea, în situația relatată, organele administrației publice nu pot sa adopte o soluție dintre mai multe posibile, nu pot deci să adopte o decizie administrativă.

Cu totul alta este situația, de pildă, atunci când organele poliției constată o faptă socotită a fi contravenție . Organul respectiv are libertatea de a aprecia gravitatea faptei, precum și ce sancțiune să aplice, dacă legea prevede posibilitatea mai multor sancțiuni alternative. Astfel, în acest caz, organul de poliție având posibilitatea unei alegeri, soluția adoptată constituie o decizie administrativă.

Desigur, libertatea de alegere nu înseamnă liber arbitru. Organul administrației publice adoptă deciziile în condițiile stabilite de lege, cu respectarea strictă a dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, însăși alegerea unei soluții nu este facută la întâmplare. Ea presupune o analiză realistă , conștientă și responsabilă a diferitelor propuneri, opțiunea oprindu-se asupra celei mai eficiente și mai adecvate situații de fapt.

Mai trebuie relevat faptul că decizia administrativă este adoptată întotdeauna pentru înfăptuirea unuia sau a mai multor scopuri, prin organizarea unor acțiuni, în majoritatea cazurilor, sau a unor inacțiuni.