Principiile Bugetare

I. Procesul bugetar

1.1. Definirea noţiunii de buget

Bugetul este un act de planificare finaciară şi îşi păstrează această natură indiferent de natura sa pentru că, chiar dacă scopul urmărit diferă, fără o planificare a veniturilor şi cheltuielilor, activitatea ar fi haotică, sau chiar imposibil de condus, mai ales în cazul activităţilor de amploare, cum este aceea a statului.

Pentru statul modern, bugetul este un instrument indispensabil pentru numeroase motive, printre care :

- Dimensiunea activităţii financiare a statului, care este mult mai mare decât în cazul particularilor;

- Este în interesul naţiunii şi al autorităţii statale, ca veniturile statului să nu rămână sub suma cheltuielilor necesare şi nici să le depăşească în mod periodic;

- Statul primeşte şi cheltuie banii altora, banii contribuabililor; acesta trebuie să ştie în permanenţă ce cheltuieli îşi propune să facă şi care sunt resursele de care are nevoie pentru susţinerea cheltuielilor sale (activitate care se realizează prin buget);

- Componenta stabilă a activităţii statului este aceea a cheltuielilor;

- Atât cheltuielile, cât şi veniturile statului trebuie consimţite de către contribuabili prin reprezentanţii aleşi; bugetul este instrumentul care oferă naţiunii informaţii necesare pentru ca votul şă fie dat în cunoţtinţă de cauză;

- Cheltuielile statului trebuie făcute sub un control strict şi în condiţii de transparenţă; acest lucru n-ar fi posibil în lipsa bugetului;

- Bugetul public este un instrument necesar pentru a preveni inechităţile în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii;

- Economia publică a statului nu poate lăsa nevoi nesatisfăcute, prin lipsă de prevederi suficiente şi nici nu poate să prevadă mai multe venituri decât sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor colective.

Bugetul statului este un act de prevedere a veniturilor şi cheltuielilor statului pe o perioadă determinată, un tablou evaluator şi comparativ al veniturilor de realizat şi al cheltuielilor de făcut , dar şi un act de autorizare dar de autoritatea competentă, puterii executive de a face aceste cheltuieli şi de arealiza veniturile necesare, autorizate carenu poate fi modificată decât în situaţii excepţionale. Acest act, aprobat şi adoptat de Parlament devine lege şi capătă forţa recunoscută legii.

În statele moderne, bugetele publice tind să devină bugete ale economiei naţionale, care reprezintă documente estimatice care „reflectă toate resurseloe societăţii şi destinaţia lor, cuprinzând informaţii previzionale în legătură cu producţia, repartiţia, consumul, produsul intern brut, precum şi cu privire la formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat” .

1.2. Procesul bugetar

Pentru a denumi ansamblul actelor şi operaţiunilor care se succed anual, referitor la întocmirea proiectului de buget, aprobarea, executarea, încheierea lui şi aprobarea contului general de execuţie bugetară şi controlul execuţiei bugetare, unii autori folosesc noţiunea de procedura bugetară .

Acelaşi sens ca şi expresia procedura bugetară, o are şi expresia procesul bugetar, care este definit ca reprezentând etapele consecutive de elaborare, aprobare, executare, control şi raportare a bugetului, care se finalizează cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia.

Procesul bugetar poate fi prezentat din două perspective: una a conţinutului şi una juridică. Din punct de vedere al conţinului, procesul bugetar este reprezentat de ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de instituţiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea executivă. Sub aspect juridic, procesul bugetar se referă la totalitatea actelor şi operaţiunilor referitoare la întocmirea proiectului de buget, aprobarea şi executarea lui, încheierea şi aprobarea contului general de execuţie bugetară, dare şi controlul execuţiei bugetare.

Procesul bugetar prezintă o serie de caracteristici specifice:

- este un proces decizional, deoarece conţinutul său constă în alocarea unor resurse bugetare limitate în raport cu nevoile societăţii pentru bunuri şi servcii publice;

- este un proces democratic, deoarece în cursul derulării etapelor sale se manifestă atât atributele statului de drept, cât şi posibilitatea impunerii intereselor economico – sociale ale diferitelor grupări de cetăţeni care deţin majoritatea politică de decizie;

- este un proces preponderent politic, deoarece opţiunile reflectate în buget reprezintă un act de decizie politică al forţelor majoritare din parlament;

- este un proces ciclic, cu o etapizare riguroasă;

- are un larg impact public, cu implicaţii la nivel macro şi microeconomic, atât în plan economic, cât şi în plan social.

Procesul bugetar presupune parcurgerea următoarelor etape :

1. pregătirea proiectului de buget, constă în acttivitatea de determinarea a veniturilor şi a cheltuielilor bugetului public;

2. aprobarea bugetului, care presupune dezbaterea şi votarea bugetului de către Parlament;

3. executarea bugetului(execuţia bugetară), care constă în realizarea veniturilor la termenele şi la nivelurile prevăzute, precum şi în efectuarea cheltuielilor în limitele şi potrivit destinaţiilor stabilite;

4. controlul execuţie bugetare, care constă în verificarea modului în care au fost aduse la îndeplinire prevederile cuprinse în bugetul public;

5. aprobarea execuţiei bugetului, care presupune realizarea unei dări de seamă cu privire la modul de realizare a veniturilor şi de efectuare cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.