Principiul legalității în România

INTRODUCERE

În domeniul administrativ, acţiunea administraţiei publice nu este liberă, dar poate fi subordonată unui set de reguli, ce decurg din lege, care stabilesc procedurile de urmat, fixează condiţiile de fond ale acţiunii administrative şi, în special, definesc drepturile pentru cei administraţi; administraţia trebuie să respecte normele dreptului administrativ, existând deci principiul legalităţii acţiunii administrative; această realitate constituie fundamentul construcţiei dreptului administrativ; dar ea nu s-a impus, istoriceşte, cu uşurinţă.

Caracteristici ale dreptului administrativ şi principiului legalităţii în câteva state europene:

- în Franţa : dreptul administrativ este dominat de respectarea principiului legalităţii; semnalăm rolul crucial al Consiliului de Stat în dezvoltarea principiilor fundamentale; o jurisprudenţă extinsă; compus din magistraţi formaţi la institutul francez de administraţie, el nu pronunţă sentinţe judecătoreşti ci oferă consultaţii, interpretări, concluzii; dreptul administrativ a fost trasat de sarcinile şi obiectivele administraţiei; executivul ocupă o puternică poziţie, se insistă pe respectarea strictă a principiului separaţiei puterilor în stat, iar controlul judiciar asupra acţiunii administrative, prin importanţa şi amploarea sa, tinde să se apropie de modelul german; procedura franceză este îndreptată îndeosebi pe o supraveghere obiectivă a administraţiei iar accesul la justiţie nu este condiţionat de pretenţii oneroase, putând fi contestate chiar şi deciziile care au un scop general şi abstract, care nu au legătură cu cetăţeanul;

- în Germania, dreptul administrativ a fost modelat de Constituţie; există Legea privind procedura administrativă; legislativul, tribunalele şi doctrina au contribuit la dezvoltarea coordonatelor activităţii administraţiei; există Curţile administrative care au drept scop protejarea drepturilor subiective ale cetăţenilor; dreptul administrativ este dominat de respectarea principiului legalităţii; funcţiile administrative au fost împărţite între autorităţile federale şi cele ale landurilor;

- în Marea Britanie, în absenţa unui corp de drept public independent, dreptul administrativ este aparent independent de dreptul civil; legislatorii au dezvoltat un set de legi, asemănătoare ţărilor continentului, mai puţin dens şi sofisticat; totuşi dreptul administrativ este dominat de respectarea principiului legalităţii; în cadrul procedurilor sale, sistemul britanic pune accent particular pe garanţiile procesuale; britanicii pregătesc o reformă care urmăreşte înfiinţarea unei Curţi Constituţionale, codificarea unei părţi din dreptul civil intr-un drept administrativ separat, adoptarea unui cod de bune practici şi stabilirea unui sistem independent al tribunalelor administrative; tendinţele actuale, de apropiere a dreptului administrativ britanic de cel continental, au fost accelerate de activitatea CEDO şi a Comunităţilor europene.

CAPITOLUL I : CONŢINUTUL PRINCIPIULUI LEGALITĂŢII

Mai întâi, sunt de reţinut trei exigenţe esenţiale, corespunzătoare unor coordonate fundamentale ale acţiunii administrative , şi anume:

1. Legalitatea indică şi precizează limita acţiunii administrative: aceasta înseamnă că actul juridic administrativ nu trebuie să contravină cu nimic prevederilor regulilor de drept, generale sau individuale, care îi sunt aplicabile; aplicarea acestui principiu trebuie să se îmbine cu ierarhia existentă între regulile dreptului, extrem de complexă, care a depăşit de mult tradiţionala ierarhizare a normelor juridice;

2. Legalitatea constituie fundamentul acţiunii administrative: semnifică faptul că administraţia nu poate acţiona numai prin emiterea repetată de acte juridice, decât atunci când este abilitată printr-o regulă de drept să o facă; abilitarea priveşte competenţa autorităţii de a emite acel act; o autoritate administrativă nu poate acţiona decât dacă este competentă să o facă iar acest lucru derivă din conţinutul actelor normative cu putere de lege; ele determină competenţa personală (rationae personae), actele şi faptele pe care ea este abilitată să le îndeplinească care compun competenţa materială (rationae materiae) şi competenţa privitoare la locul, respectiv momentul emiterii şi al aplicării actului( rationae loci, rationae temporis);

3. Legalitatea presupune obligaţia administraţiei de a acţiona in sensul efectiv al respectării legii: această exigenţă constituie un aspect puţin analizat şi evocat până în prezent; ea semnifică un element pozitiv: administraţia nu este doar ţinută să nu depăşească limitele competenţei, ci este obligată să acţioneze pentru executarea legii şi chiar pentru restabilirea legalităţi, atunci când şi acolo unde ea este încălcată.

CAPITOLUL II : APLICAREA PRINCIPIULUI LEGALITĂŢII ÎN ROMÂNIA

Dreptul administrativ românesc nu face notă discordantă comparativ cu cel continental; el este dominat de respectarea principiului legalităţii, al tuturor acţiunilor autorităţilor administrative; România este stat de drept democratic şi social ; semnifică subordonare activităţilor puterilor în stat faţă de lege, principiul fiind un pilon de bază al sistemului juridic românesc;

Prin ataşarea sintagmei, organele statului trebuie să-şi îngrădească acţiunile, care trebuie să fie conforme cu regulile de drept; Constituţi , corelează direct exigenţele subordonării autorităţilor de stat faţă de lege, utilizând sintagma: Nimeni nu este mai presus de lege; el priveşte deopotrivă pe toate subiectele de drept: cetăţeni, persoane juridice, puteri în stat;

Principiul nu este statuat direct în textul constituţional, dar este dedus şi sugerat indubitabil prin explicitarea conceptului statului de drept; spre exemplu, introducerea principiului supremaţiei Constituţiei în cadrul sistemului de drept românesc, induce necesitatea respectări necondiţionate a acesteia şi a legilor, ce decurg din ea, ca esenţă a statului de drept.