Procedura adoptării sau emiterii actelor administrative

1. Definitia actului administrativ

Prin act administrativ se intelege acea forma juridica principala a activitatii organelor administratiei publice care consta intr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice sub controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti.

Exemple de acte administrative:

- actele autoritatilor administratiei publice centrale si locale;

- actele organelor administratiei de stat si structuri subordonate acestora;

- actele organismelor neguvernamentale autorizate prin lege sau de un organ guvernamental, in baza legii, sa presteze servicii publice, in regim de putere publica;

- deciziile Comisiei pentru atestare si avizare in domeniul impresariatului artistic;

- actele individuale ale Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare;

- deciziile emise de Comisia Suprema de expertiza medicala a persoanelor cu handicap;

-deciziile emise de Comisia speciala de retrocedare constituita in baza O.U.G. nr. 94/2000;

Inca din primele lucrari de drept administrativ din secolul al XIX-lea, s-a impus teza dupa care actul administrativ trebuie adoptat/emis intr-o forma specifica, intelegandu-se atat aspectul exterior, cat si aspectele interioare.

Majoritatea autorilor de drept administrativ fac referire la forma sa specifica, fie atunci cand analizeaza notiunea, fie atunci cand analizeaza regulile regimului juridic aplicabil.

Manifestarea de vointa, care constituie actul administartiv, nu poate produce efecte juridice (data fiind importanta acestor efecte), daca nu este concretizata, ca regula intr-o forma scrisa. Aceasta inseamna ca emiterea/adoptarea actelor administrative in forma scrisa este un principiu al regimului juridic al actelor administrative, mai exact o conditie de legalitate.

Legalitatea actelor administrative presupune conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, cu actele normative emise de autoritatile superioare celui al carui act se discuta daca este legal sau nu. Legalitatea exprima conformitatea cu dreptul , cu regularitatea juridica. Legalitatea actelor administrative trebuie privita ca un principiu fundamental ce trebuie sa stea la baza intregii activitati a administratiei.

Actul administrativ fiind o manifestare unilaterala de vointa emanata de o autoritate publica investita cu putere publica ce actioneaza in regim de putere publica, imbraca in majoritatea cazurilor forma scrisa. La actele administrative cu caracter normativ, forma scrisa se impune nu numai ca mijloc de proba a manifestarii de vointa ci, constituie o modalitate de existenta a acestora dupa ce au fost publicate (in acest sens art.99(1) si 107 (4) din Constitutie). Regula formei scrise este impusa si de faptul ca uneori actele administrative au un continut complex ce trebuie cunoscut si inteles de catre cei carora li se aplica, ca pe baza unor acte administrative se incheie acte juridice in alte ramuri ale dreptului- dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii. Tot astfel, actele administrative au caracter de acte autentice, emise in numele si cu autoritatea statului. Dar forma scrisa se impune si din considerente practice. Pe de alta parte, legea dispune pentru anumite categorii de acte administrative cine trebuie sa le semneze sau sa le contrasemneze, iar nici un text de lege nu dispune expres ca functionarii publici pot emite acte administrative verbale, fara insa a le interzice (spre exemplu, decizia agentului de politie care impune conducatorilor auto un anumit comportament pe drumul public, poate fi luata si oral (verbal), dar efectul acestui act se consuma pe loc, iar forma scrisa ar fi pagubitoare pentru cei carora li se adreseaza si pentru agentul de politie insarcinat cu aceasta misiune publica).