Raport Descentralizare-Federalism

1.Introducere

Administraţia publica este comună tuturor ţărilor indiferent de sistemul economic (feudalism, capitalism, socialism) şi de forma de guvernare (monarhie, republică, dictatură). Ea se practică la nivelul administraţiei centrale şi locale a federaţiilor, provinciilor şi statelor. Problema centralizării si descentralizării în administraţia publică s-a pus si se pune în orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamânt si de regimul politic.

Prof. Paul Negulescu afirma ca în orice ţara sunt două categorii de interese: unele care au un caracter cu totul general privind totalitatea cetaţenilor, întreaga colectivitate şi altele care sunt speciale unei anumite localităţi.Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau instituţii speciale, fiecare asigurand o rezolvare mai mult sau mai puţin corespunzătoare situaţiilor concrete. În aceste condiţii vorbim de centralizare, descentralizare, desconcentrare, tutelă administrativă.

Centralizarea în administraţia publică înseamnă în plan organizatoric subordonarea ierarhică a autoritaţilor locale faţa de cele centrale, iar în plan funcţional, emiterea actului de decizie de către autoritaţile centrale şi executarea lui de către cele locale. Centralizarea asigură o funcţionare cooordonată, promtă şi eficientă a serviciilor publice. Însă pe langă avantaje centralizarea administraţiei publice prezintă şi dezavantaje deoarece nu intotdeauna instituţiile de la centru ştiu cum merg lucrurile la nivel local, de aceea unele state au considerat că descentralizarea administraţiei publice este necesara pentru buna funcţionare a sistemului administrativ.

Descentarlizarea se produce atat la nivel statal cat si la nivel de federaţie deoarece guvernul federal nu poate conduce direct toate statele federate.

Din această perspectivă voi încerca să analizez în lucrarea de faţă raportul dintre descentralizare şi federalism.

2. Analiza conceptelor de descentralizare si federalism.

Descentralizarea presupune atribuţii largi pentru organele inferioare carora le aparţine puterea de decizie în majoritatea cazurilor.De regulă, colectivitaţile locale sunt conduse de autoritaţi alese.Astefel în ceea ce priveşte serviciile publice, descentralizarea presupune deteriorarea până la un anumit grad a ansamblului administrativ din care fac parte, sustrăgându-se autorități directe a organelor conducătoare ale colectivităților de care depind, ce rămân doar cu un anumit drept de control. Ele funcționeazaă aproape în totalitate sub autoritatea organelor proprii, beneficiaza de personalitate juridică și individualitate financiară.

Principiul descentralizarii administrative presupune ca o parte importantă din puterea decizională în materie administrativa să fie transferată de la administrația de stat către persoane morale (juridice) distincte față de stat, care se bucura față de această autonomie, având o putere de decizie asupra unei colectivitați determinate teritorial, putere neaflată în raporturi ierarhice cu puterea centrală.

Descentralizarea este fondată pe principiul libertații, libertate pentru colectivitățile constituite în unitațile administrativ-teritoriale de a soluţiona, prin autoritaţile alese şi prin mijloacele lor proprii, activitaţi considerate locale.