Răspunderea civilă delictuală-contractuală în noul cod civil

I. Prezentare generală

În Noul Cod Civil sediul materie se regăseşte în Cartea a V a, titlul II, capitolul IV. Răspunderea civilă poate fi definită drept o formă a răspunderii juridice care se fundamentează pe obligaţia celui ce a păgubit pe altul de a repara prejudiciul produs.

De regulă, fapta ilicită generatoare de prejudicii conduce la obligarea reparării lui numai în cazul când este culpabilă, în sensul savărşirii ei cu intenţia de a păgubi sau din cauza lipsei unei atitudini diligente a făptuitorului. Repararea prejudiciului se face în natură sau prin echivalent, prin plata despăgubirilor, care trebuie să cuprindă atât valoarea pagubei efective, damnum emergens, cât şi a câştigului de care persoana a fost lipsită ca urmare a faptei ilicite, lucrum cessans.

Noul Cod Civil păstrează viziunea dualistă asupra formelor răspunderii civile contractuale şi delictuale, definind fiecare formă şi reglementând, ulterior, în chip unitar clauzele exoneratoare de

răspundere .

• Răspunderea delictuală – îndatorirea oricarei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligaţiei de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora, art. 1349, alin. 1 şi 2 NCC.

Reglementarea în vigoare adaugã faptul cã cel care, având discernãmânt, încalcã aceastã îndatorire rãspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sã le repare integral. Este de menționat cã prevederile prezente nu disting, cât privește obligația de reparare, între prejudiciile patrimoniale și cele nepatrimoniale (morale). Obligația de reparare a prejudiciilor fãrã caracter patrimonial este consacratã prin alte prevederi exprese ale Noului Cod Civil.

• Răspunderea contractuală – îndatorirea oricărei persoane, parte într-un contract de a repara prejudiciul cauzat celeilalte părţi prin neexecutarea obligaţiilor pe care le-a contractat, art. 1350, alin. 1 şi 2 NCC.

Ca element de noutate adus de reglementările Noului Cod Civil, debitorul răspunde și pentru fapta altuia. Reglemenatea expresă este realizată de art. 1519 din NCC conform căruia: “ Debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se folosește pentru executarea obligațiilor contractuale ( persoane pe care le substituie sau care se asociază în exercitarea obligațiilor contractuale )”.

II. Cauzele exoneratoare de răspundere

Conform Noului Cod Civil, art. 1351, alin.1 răspunderea este înlăturată dacă prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de un caz fortuit. Prevederile cuprinse în textul de lege sunt dispozitive, părţile putând conveni contrariul: este cazul răspunderii contractuale, deoarece în cazul răspunderii delictuale părţile n-au cum să convină asupra agravării răspunderii. Altfel spus, în acest din urmă caz, prevederile art. 1351 NCC au caracter imperativ.

Art. 1351 alin. 1 şi 2 cuprinde explicaţii cu mare aplicabilitate practică ale forţei majore şi cazului fortuit.

Așadar, forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil. La rândul său, cazul fortuit este definit ca un eveniment ce nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (art. 1351 alin. 3).

Urmarea firească a valorii exoneratoare a fiecăreia dintre cele două cauze menţionate face obiectul alineatului final al art. 1351, potrivit căruia dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră; această dispoziţie are, însă, în vedere numai răspunderea contractuală, astfel cum rezultă chiar din text.

Fapta victimei poate exclude, în întregime ori numai parţial, răspunderea civilă a pârâtului; potrivit art. 1352 N.C.civ., nu numai fapta victimei, ci şi fapta terţului înlătură răspunderea, chiar dacă nu au trăsături similare forţei majore, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenţiei părţilor (răspunderea contractuală), cazul fortuit este exonerator de răspundere.