Reforma APC în Republica Moldova

INTRODUCERE

Administraţia publică reprezintă o varietate de activităţi a unui ansamblu de organe investite prin legislaţie, în regim de putere publică, să aducă la îndeplinire legile, să realizeze valorile politice, sociale şi economice care exprimă interesul general al societăţii. Sistemul administraţiei publice din R. Moldova a cunoscut transformări radicale în perioada de tranziţie. În această perioadă, sistemul social suferă schimbări esenţiale, activitatea organelor statale şi a comunităţilor locale nu poate rămîne în parametrii săi cîndva stabiliţi. Trecerea de la un sistem totalitar bazat pe centralism, unipartitism şi dictat la un sistem politic bazat pe democraţie, pluralism şi diversitate necesită nu numai o simplă îmbunătăţire a administraţiei publice, dar şi o reorganizare radicală a ei, ceea ce semnifică de fapt edificarea unui sistem nou de administraţie publică, care ar asigura funcţionalitatea societăţii democratice. O astfel de reorganizare care, după profunzimea sa, asigură modifi¬cări radicale instituţionale şi funcţionale ale administraţiei publice, bazîndu-se pe nişte principii ce reflectă natura democratică a societăţii şi are ca obiectiv modernizarea nu numai a unor laturi aparte, dar şi a administraţiei publice în ansamblu, reprezintă o reformă a administra¬ţiei publice. În această ordine de idei, edificarea sistemului nou de admninistraţie publică şi reorganizarea funcţionării lui constituie o sarcină majoră a reformei ce are drept scop să înlăture din administraţia publică elementele învechite, neeficiente, depăşite de timp şi să ajusteze administraţia publică la cerinţele actuale de organizare şi funcţionare ce ar corespunde doleanţelor poporului care şi-a ales calea democratică de dezvoltare a societăţii.

În acest sens, referindu-ne la administraţia publică centrală, pînă în prezent au avut loc o serie de modificări instituţionale şi funcţionale şi în activitatea administraţiei publice de stat de specialitate, care lucrează sub conducerea Guvernului şi întruneşte ministerele, departamentele, alte organe centrale de specialitate. Însă, acestea n-au fost urmate de schimbări suficiente şi s-a resimţit necesitatea efectuării unei reforme a administraţiei publice centrale în mai multe aspecte: economic, sociologic, tehnologic. De asemenea, un aspect important este faptul că dezvoltarea rapidă a proceselor de globalizare şi dinamica evoluţiei economice, sociale şi politice a ţării imăune noi condiţii de armonizare instituţională şi funcţională, iar aspiraţiile de integrare europeană a R. Moldova sporesc importanţa perfecţionării structurii instituţiilor administrative pentru asigurarea unui dialog constructiv pe plan internaţional. Prin urmare, necesitatea reformei este dictată atît de factori interni, cît şi de factori externi.

Astfel, în cercetarea de faţă ne-am propus să analizăm conţinutul Strategiei de reformă a APC aprobată prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr. 1402 din 30.12.2005 (în continuare Strategia), să investigăm obiectivele Strategiei şi acţiunile care trebuie întreprinse pentru fiecare obiectiv în parte în baza Planului de implementare a Strategiei, să examinării rezultatelor atinse în urma reformei şi să propunem recomandări în acest domeniu.

Astfel, am trasat următoarele sarcini:

- analiza situaţiei actuale a APC

- prezentarea scopului şi obiectivelor reformei APC

- analiza componentelor reformei prin şi mijloacelor de acţiune pentru ameliorarea situaţiei

- identificarea metodologiei de monitorizare şi evaluare a reformei APC

- stabilirea concluziilor şi recomandărilor

În realizarea respectivelor sarcini, am recurs la următoarele metode:

Metoda analitică care a stat la baza cercetării, toate sursele fiind analizate pentru a ne forma o gamă largă de concluzii şi idei.

Metoda istorico-evolutivă prin prisma căreia am studiat reforma administraţiei publice în perioada de tranziţie.

Metoda comparaţiei a servit drept instrument de lucru pentru expunerea materialului în comparaţie cu experienţa altor ţări, precum şi pentru analiza comparativă a unelor aspecte din strategia de reformă.

Metoda structural-funcţională cu ajutorul căreia am expus structura şi conţinutul fiecărei componente a strategiei.

Gradul de cercetare a temei: Reforma administraţiei publice este o parte componentă a procesului de tranziţie. Schimbările din societate determină şi o schimbare a organelor statale şi a comunităţilor locale. Astfel, este necesar de a stabili direcţiile, tendinţele şi particularităţile reformei administraţiei publice, în special a căilor de modernizare a acesteia. Anume de reforma respectivă va depinde funcţionarea cu succes a sistemului politic, a autorităţilor publice şi calitatea serviciilor lor. O importanţă majoră o are anume reforma administraţiei publice la nivel central, deoarece acesta este nucleul unde trebuie să intervenim pentru a avea schimbări şi în alte aspecte. Reformele sunt acele transformări democratice necesare unei societăţi pentru a progresa, condiţie esenţială la momentul actual.

I. Situaţia actuală în Administraţia publică centrală

În R. Moldova procesul de reformare a administraţiei publice a început odată cu reforma sistemului politic şi se realizează treptat cu începere din 1990. În această perioadă în societate au avut lor schimbări radicale care au făcut să dispară sistemul totalitar centralizat şi să se constituie o societate democratică. Experienţa mondială din ultimele decenii a demonstrat eficacitatea activităţii societăţii civile bazate pe un sistem democratic de administrare. Pe plan internaţional s-a elaborat un arsenal teoretic şi s-a acumulat o bogată experienţă practică privind diferite aspecte ale administraţiei publice, inclusiv problemele reformării ei. Condiţia obligatorie a iniţierii oricărei reforme este elaborarea unei concepţii ştiinţifice care ar determina obiectivele, conţinutul, direcţiile prioritare de reformare a administraţiei publice, indicînd termenele de realizare a ei. Aici putem vorbi despre experienţa internaţională din Europa Centrală şi de Est. În asemenea ţări ca: Ungaria, Polonia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, care parcurg şi ele etapa de tranziţie, ce-i drept că în alte ritmuri, transformările în sfera administraţiei publice au pornit de la nişte sarcini bine determinate care au fost urmate de elaborarea unor mecanisme de realizare a celor preconizate. Aceasta le-a permis acestor ţări să soluţioneze operativ problemele ce vizează efectuarea reformelor în domeniul administraţiei publice şi să dobîndească deja un impact pozitiv al acestor reforme asupra dezvoltării democratice a societăţii social-economice.

La noi, începutul reformării sistemului politic l-a constituit adoptarea Declaraţiei de Suveranitate din 23 iunie 1990, Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990, Declaraţia de Independenţă adoptată la 27 august 1991. Evoluţia de mai departe a reformei politice şi schimbările în administraţia publică necesitau tot mai mult elaborarea unei noi Constituţii. Adoptarea Constituţiei R. Moldova la 29 iulie 1994 şi punerea ei în aplicare la 27 august 1994 a constituit o condiţie importantă pentru edificarea unui sistem noi de administraţie publică. De asemenea, au fost foarte importante şi premisele economice ca legiferarea proprietăţii, economia de piaţă, au dus la reformarea administraţiei publice chemată să se adapteze la noile condiţii de activitate.

Tranziţia la economia de piaţă, destrămarea fostului sistem administrativ şi alte fenomene care au derulat o dată cu obţinerea independenţei Republicii Moldova sînt procese care afectează diverse domenii de activitate ale societăţii. În perioada anilor de independenţă s-au întreprins o serie de acţiuni concrete de reorganizare a mecanismelor administrative la nivel central, care au avut drept obiective optimizarea numărului de funcţionari publici, ameliorarea procesului de selectare a personalului etc., însă marea majoritate a acestora au urmărit minimizarea cheltuielilor bugetare, iar motivaţia principală consta în barierile existente la achitarea salariilor şi pensiilor funcţionarilor publici.