Relațiile științei administrative cu alte științe

Administratia publica presupune actiunea neintrerupta care are drept scop asigurarea conditiilor pentru desfasurarea ritmica a vietii statului. Administratia publica,constituind un proces continuu,este supusa regulilor actualizarii functiilor,ca o garantie a adaptarii sale la conditiile permanent dinamice oferite de mediul social.

Pornind de la realitatile sociale,care nu sunt identice in timp si spatiu, administratia este chemata sa-si realizeze functiile tinand seama de aceste realitati; de aceea, administratia publica si celelalte elemente ale sistemului social se influenteaza reciproc.

Stiinta administrativa are propriul ei obiect de cercetare, insa ea trebuie sa foloseasca conceptele si metodele diverselor stiinte sociale existente. Asadar, stiinta administratiei publice stabileste relatii cu: sociologia, stiintele politice, managementul si cu stiintele juridice (dreptul administrativ).

1. Relatiile stiintei administrative cu stiinta politica

Legaturile stiintei administratiei cu stiinta politica sunt atat de ordin teoretic, cat si practic, deoarece administratia are o pozitie de subordonare fata de puterea politica. Administratia executa sarcinile incredintate de catre puterea politica, care isi asuma raspunderea asupra continutului lor.

Th. Wodrow Wilson, in articolul sau din 1887, incerca sa separe politica de administratie, insa aceasta separare a dat nastere la o bifurcatie, cu consecinte negative asupra studiului administratiei, o separare inoportuna, intrucat, pe de o parte, politologii au abandonat campul de studiu al organizatiilor,iar pe de alta parte, stiinta administrativa s-a limitat sa devina un demers teoretic,care nu a fost capabil sa produca o structura intelectuala care sa poata integra politica si organizarea.

Ca si stiinta politica, stiinta administratiei nu este o stiinta normativa, ambele sunt stiinte umaniste experimentale care formuleaza observatii si plecand de la acestea stabilesc principii. Propunerile facute de catre stiinta administratiei urmeaza a fi luate in considerare de catre puterea politica, pentru ca pe baza acestora sa se poata adopta decizii optime fundamentate stiintific.

O conceptie asemanatoare a avut si Paul Negulescu,care sustinea ca”stiinta administrativa,fiind stiinta politica,nu are caracter juridic,ci urmareste analiza critica a administratiei din punctul de vedere al resurselor,mijloacelor si rezultatelor,formuland pe baza descoperirilor facute in mecanismul administrativ,reguli care,aplicate in activitatea administrativa,sa conduca la cresterea eficientei acesteia ”.Din definitia acestuia rezulta ,in mod indirect,ca acesta era adeptul abordarii pragmatice a studiului adminstratiei.

Unii autori au sustinut ca studiul administratiei trebuie sa se concentreze, in principal (desi nu in mod exclusiv) in zona decizionala, aceasta fiind constituita dintr-o retea de relatii cu celelalte centre decizionale, precum si cu alte subsisteme si cu subiecti comuni.

Acest centru decizional al administratiei este un subsistem al sistemului institutional(aici se formalizeaza relatiile care implica exercitarea puterii),subsistem care este decisiv pentru sistemul politic general.Aceasta ne face sa sustinem ca stiinta administratiei este o parte a stiintei politice si ea trebuie sa utilizeze metodologia acesteia.

Administratia este subiectul si destinatarul alocarii de resurse si,in plus,cine le gestioaneaza isi asuma sarcina de administrator,de a interveni in pregatirea si adoptarea deciziei publice in scopul prevederii resurselor.

In primul rand,stiinta politica si stiinta administrativa au traditii distincte,bagaje si substraturi doctrinare diferite si nu vor face decat sa le piarda,cu atat mai mult cu cat mari zone ale obiectului fiecareia dintre ele(subsistemele respective)nu prezinta interes una pentru cealalta.Studiul administratiei(mai ales al centrului decizional)trebuie sa trateze relatiile cu celelalte elemente ale sistemului politic. Exista poate,o aceeasi incadrare si o aceeasi metoda,dar trebuie sa se mentina un mod de abordare particular si specific.

Stiinta administratiei este o parte sau ramura specializata a stiintei politice care studiaza subsistemul administrativ,cu modul sau specific de abordare,si care analizeaza relatiile acestiu subsistem su celelalte elemente ale sistemului politic.

Aceasta pozitie doctrinara prezinta dificultati,dar acestea nu sunt considerate greu de depasit.

Prima dificultate are in vedere renuntarea la modul de tratare multidisciplinar si pierderea aportului altor stiinte,mai ales a celor sociale.Dar nu trebuie sa se insiste prea mult asupra acestei probleme pentru ca aportul poate fi primit in aceleasi conditii ca si de alte stiinte sociale.Astfel sociologia este utila pentru stiinta politica,iar stiinta politica nu poate si nu trebuie sa renunte la aportul stiintelor economice.In acelasi mod trebuie sa se intample si cu stiinta administratiei.

O alta dificultate ar fi legata de aspectele aplicative ale stiintei administratiei care nu sunt proprii stiintei politice,cum ar fi realizarea gestiunii aplicand teme specifice.Dificultatea este reala,dar nu grava deoarece aceste tehnici trebuie aplicate pornind de la baze conceptuale care isi au fundamentul in actiunile centrului decizional.Aspectele aplicative(tehnici de impozitare,gestiunea resurselor umane) au multe in comun cu cele aplicate in sectorul privat si sunt particularizate pentru a fi utilizate de catre administratie.

O alta delimitare ce trebuie analizata este cea dintre Politicile publice(Public policy-ca disciplina stiintifica) si stiinta administrativa.Diferenta dintre cele doua este data,pe de o parte de subiectele diferite ale analizelor lor,pe de alta,de continutul diferit al politicilor publice ca activitate practica si cel al administratiei publice.Diferenta dintre politicile publice si administratie publica(ca activitati practice) poate fi caracterizata astfel:administratia publica contine activitati bine stabilite,care se repeta intr-un cadru de reglementari preordonate,in timp ce politicile publice reprezinta crearea a ceva nou,care merge dincolo de practicile deja stabilite de implementare a intereselor publice.Pentru a intelege diferentele de scop cognitiv si conceptele dintre politicile publice si administratie publica -ca discipline stiintifice- trebuie sa acordam o atentie deosebita semnificatiei teoretice si practice a intelegerii rolului pietei,guvernului si sectorului civic,ca important regulatori ai vietii sociale si relatiilor care se stabilesc intre acestia.