Relațiile științei administrative cu celelalte științe

Introducere

Primele studii privind administratia isi au originea in Franta si in tarile germanice in secolul XVIII si ele dezvolta o tendintele care apar la sfarsitul acestui secol.

Charles Jean Bonin a fost primul care a pretins tratarea administratiei ca stiinta in lucrarea sa „Principiile administratiei publice”.El insista asupra necesitatii unui studiu sistematic si pozitiv al administratiei publice,incercand sa fixeze ,inainte de toate ,principiile generale in materie.

Aceasta abordare se schimba in sec XIX datorita juridicizarii vietii politice , adica impunerii aspectului juridic in viata politica.

Chiar si dupa 1848 ,numerosi autori germani s-au interesat de problemele politice si sociale ale administratiei avand un punct de vedere apropiat de cel al cameralismului.

Desi stiinta administrativa a inceput sa aiba o dezvoltare decisiva,progresul dreptului administrativ, concomitent cu dezvoltarea liberalismului au blocat aceasta dezvoltare si au condus la o lunga stagnare care va dura pana la cel de-al doilea razboi mondial.

De-abia dupa cel de al doilea razboi mondial,reflexia asupra problemelor organizarii si gestiunii administrative isi va gasi locul meritat,iar formarea functionarilor se va diversifica.

Astfel sunt demne de remarcat teoriile asupra birocratiei ale lui Marx, Engels, Weber si Merton,care demonstreaza cum fenomenul birocratic conduce la o problema organizationala.

De-a lungul timpului, administratia publica a facut obiectul de studiu al mai multor discipline : dreptul,stiintele economice,sociologia, psihologia, istoria, geografia ,finatele publice, dar si alte discipline care, impreuna alcatuiesc corpul stiintelor administrative adica acele stiinte sociale care au ca punct de plecare administratia.

1.Principalele conceptii despre stiinta administratiei

Prezentarea sintetica a principalelor conceptii privind stiinta administratiei are drept scop mai buna intelegere a obiectului si importantei acestei stiinte in conditiile amplificarii rolului pe care administratia publica il are ca principal instrument de edificare a statului de drept.

Primele studii privind administratia publica isi au originea in Franta si tarile germanice in sec VIII si ele dezvolta tendintele care apar la sfarsitul acestui secol.

Prima este asa numita stiinta a Politiei .Cuvantul „Politie” avea atunci o alta semnificatie fata de cea de astazi fiind o transpunere a cuvantului grecesc „politeia” ,adica se referea la lucruri publice,in general.Finalitatea stiintei politiei era de a urmari fericirea cetatenilor in masura in care acest lucru era posibil cu rspectarea interesului general.Era,de fapt, vorba despre stiinta de a guverna oamenii ,ceea ce o apropia de actuala stiinta politica.

A doua tendinta a fost constituita de asa-zisele „stiinte camerale”,care erau practici ale administratiei si care cautau o solutie la problemele din acea epoca.Denumirea de „cameralisti „provine din caracterul lor de servitori ai regelui.Cameralistii erau functionari ai camerei ,care scriau despre problemele respective care intrau in competenta lor administrativa. Putem spune ca atat stiinta politiei cat si cameralismul stau la baza diferitelor stiinte moderne.

Charles –Jean Bonnin a fost primul in Franta care a pretins „tratarea administratiei ca stiinta” in lucrarea sa „Principiile administratiei publice”(editia a III- 1812).El insista asupra necesitatii unui studiu sistematic si pozitiv al administratiei publice,incercand sa fixeze,inainte de toate,principiile generale in materie.

Stiinta administratiei era calificata drept o stiinta a principiilor rationale ale administratiei .Formulata pentru prima data ,de catre doctrinarii francezi a fost preluata si dezvoltata si in tara noastra de catre profesorul Constantin Dissescu de la Facultatea de Drept din Bucuresti .