Resursele Umane în Sectorul Public

1 - FUNCTIE SI FUNCTIONAR PUBLIC.

2 - RECRUTAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI DIN ADMINISTRATIA PUBLICA.

3 - PERSONAL CONTRACTUAL.

a). Trăsăturile funcţiei publice :

1. Funcţia publică este o totalitate de atribuţii care oferă competenţele cu care este dotat un serviciu public în vederea înfăptuirii sarcinilor de organizare a executării şi de executare în concret a legii ;

2. Marea majoritate a funcţiilor publice au caracter profesional, dar există şi funcţii publice cu caracter politic, aceştia fiind : miniştrii, secretarii de stat, sub-secretarii de stat, primarii, consilierii.

3. Atribuţiile care formează conţinutul funcţiei publice trebuie să aibă un caracter legal, ceea ce înseamnă că ele sunt prevăzute în lege pentru fiecare funcţie publică şi nu se confundă.

4. Competenţa, atribuţiile care constituie conţinutul funcţiei publice nu pot fi trecute în contract, ci doar prin lege sau pe baza unor acte emise pentru executarea legii, deoarece prin funcţia publică se realizează interesele generale care nu pot fi negociate între raportul de funcţie publică – raport de drept administrativ.

5. Atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice se stabilesc în raport de sarcinile specifice, de specialitate, pe care fiecare serviciu public le îndeplineste, cu scopul satisfacerii unui anumit interes general.

6. Prin exercitarea funcţiei publice trebuie să se contribuie la realizarea puterii publice fie într-o formă directă în cazul funcţiilor de decizie, fie într-o formă indirectă prin acţiunile de pregătire, de execuţie şi control, acţiuni corelate cu exerciţiul autorităţii publice.

7. Funcţiile publice sunt create pentru a satisface interesele generale.

8. Funcţia publică exista înainte de a fi numit pe postul respectiv viitorul funcţionar public, neputându-se pune problema declanşării concursului doar pe ideea că funcţia publică urmează a fi înfiinţată.

9. Funcţiile publice au un caracter continuu în sensul că sunt create pentru a satisface interesele generale pe toată durata existenţei lor.

10. Funcţia publică are caracter obligatoriu, în sensul că drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc conţinutul acesteia trebuie exercitate, existând un grad de obligativitate în acest sens.

11. Prin exerciţiul efectiv al funcţiei se realizează competenţa autorităţii sau instituţiei publice conform atribuţiilor de specialitate legal stabilite.

12. Fondurile pentru finanţarea funcţiei publice sunt asigurate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

b). Clasificarea functiei publice :

Reprezintă baza abordării tradiţionale a managementului personalului. Procesul de clasificare descrie sarcinile şi responsabilităţile fiecărui post şi grupează funcţiile.

Elementul fundamental al clasificării îl constituie descrierea postului din punct de vedere al sarcinilor, al responsabilităţii, al complexităţii, al cerinţelor privind pregătirea.

Conform legislaţiei româneşti funcţia publică se clasifică astfel :

1. După natura competenţelor : funcţii de conducere şi funcţii de execuţie ;

2. După tipologia şi nivelul studiilor absolvite : funcţii publice de categoria A, B şi C.

Funcţionarii publici se identifică prin categoria, clasa şi gradul corespunzător. Fiecare categorie se împarte în 3 clase, clasa fiind o etapă din cariera funcţionarului public.

Structura ierarhică a claselor este următoarea : clasa a III-a, clasa a II-a, clasa I-a – ca nivel maxim. Fiecare clasă se împarte în 3 grade, structura acestora fiind : gradul III, gradul II, gradul I – ca nivel maxim.

c). Criterii de clasificare a functiei publice :

– După natura atribuţiilor funcţiilor publice, distingem : funcţii de conducere ; de documentare administrativă şi de pregătire a deciziilor ; de executare a deciziilor administrative.

– După actul normativ în care sunt prevăzute, funcţiile publice se clasifică în : funcţii publice prevăzute de Constituţie ; funcţii publice prevăzute de Statutul funcţionarilor publici ; funcţii prevăzute în statute speciale (poliţişti, funcţionari vamali).

– După regimul juridic aplicabil, distingem : funcţii cărora li se aplică regimul de drept comun şi funcţii cărora li se aplică regimuri statutare speciale.

– După legătura cu aspectul politic întâlnim : funcţii cu caracter politic (ministrii, primarii) şi funcţii cu caracter profesional de specialitate.

– După durata înfiinţării : permanente sau temporare.

– După gradul de stricteţe al disciplinei deosebim : funcţii cu caracter militar şi funcţii civile.

– După gradul de tehnicitate sunt : funcţii cu caracter mai pronunţat şi mai puţin pronunţat.

– După conţinutul procesului decizional administrativ, funcţiile de conducere sunt : funcţii care presupun toate elementele conducerii si funcţii care presupun anumite elemente de conducere.

– După natura lor, funcţiile de execuţie se împart în : funcţii pur administrative (principale şi auxiliare) ; funcţii de specialitate (tehnice, economice, juridice).

d). Elementele caracteristice sistemului de carieră în administratia publică :

Cariera în funcţia publică cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii. Gestiunea funcţiei publice are la bază principiul autorităţii sau ierarhiei si principiul democratizării funcţiei publice.

Gestionarea funcţiei publice se realizează prin următoarele mijloace manageriale deduse din lege : planul naţional de ocupare a funcţiei publice ; recrutarea ; promovarea şi dezvoltarea carierei ; managementul perfecţionării continue la nivelul întregului sistem.

Planul de ocupare a funcţiilor publice stabileşte :