Rolul Administrației Publice în Statul de Drept

1.Definirea conceptului de stat de drept

Statul de drept se caracterizează prin faptul că înfăptueşte domia legii în întreaga lui activitate, fie în raporturile cu cetaţenii, fie cu diferitele organizaţii sociale de pe teritoriul lui. Acesta este fundamentat şi caracterizat prin domnia legii, el presupune în mod obligatoriu un system legislative care are drept scop principal, protejarea omului şi dezvoltarea personalitaţii umane.

Într-o altă opinie statul de drept este “un concept politico-juridic ce defineşte o formă a regimului democratic de guvernământ din perspectiva raporturilor dintre stat si drept, dintre putere si lege prin asigurarea domniei legii şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în exercitarea puterii”.

De asemenea un alt autor remarcă organizarea statului de drept pe baza principiului separaţiei puterilor în stat, în aplicarea căruia justiţia dobândeşte o reală independenţă şi urmareşte să promoveze drepturile şi libertăţile inerente naturii umane.

În concepţia autorului belgian Fraçois Rigaux, trăsăturile definitorii ale statului de drept sunt: subordonarea puterii faţă de drept; structura piramidală a puterii şi difuzarea ei unui număr mare de organisme; garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale individului; limitarea fiecăreia dintre cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească de către celelalte două. Statul de drept a fost definit chiar ca separarea şi divizarea puterilor; ierarhizarea puterii executive şi a puterii judecătoreşti care să permită controlul între autorităţile existente în sistemul aceleiaşi puteri.

În Constituţia ţării noastre se prevede, în articolul 1. aliniatul (3) că: “România este un stat de drept, democratic şi social în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”

2. Definirea conceptului de administraţie publică

Din punct de vedere etimologic, termenul de administraţie derivă din cuvintele latine “administer” care înseamnă slujitor şi figurative unealtă, precum şi din “ministro” care înseamnă a servi, a sluji.

Administraţia publică este prezentată ca fiind forma fundamentală de manifestare a puterii executive cu o largă sferă de cuprindere, care se realizează prin activitatea organelor centrale şi locale ale administraţiei publice.

Administratia publică circumscrisă folosirii teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice în vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judcătoreşti pentru a asigura reglementările şi serviciile pentru societate în ansamblu cât şi pentru segmentele acesteia.

De asemenea administraţia publică este prezentată ca fiind forma fundamentală de manifestare a puterii executive, cu o largă sferă de cuprindere, care se realizează prin activitatea arganelor centrale si locale ale administraţiei publice cât şi prin activitatea altor subicţi special investiţi, acte vitale care se realizează în temeiul şi în executarea legii.

Profesorul Ioan Alexandru trece în revistă o serie de definiţie ale administraţiei publice, prezentate de Richard Stillmon în lucrarea “Public Administration”- Boston, 1978, definiţii formulate de specialişti americani.

John J. Corson şi J.P. Harris: “administratia publică este activitatea prin care se realizează scopurile şi obiectivele guvernului”.

James W. Davis: “administratia publică este identificată ca ramură executivă a givernării”.

Administraţia publică este definită şi ca effort al unui grup care cooperează într-un cadru public, acoperind cele trei ramuri ale puterii: legislativă, executivă şi judecătorească, având un rol important în formarea politicii publice, diferită de administraţia privată, dar asociată cu numeroase grupuri private şi de indivizi.

Din punct de vedere material sau funcţional, administraţia publică este ansamblul activităţilor juridice şi materiale aflate în responsabilitatea autorităţilor publice şi care au ca scop satisfacerea interesului general.

Din punct de vedere organic este ansamblul persoanelor fizice ( funcţionari sau numai auxiliari) şi juridice care îndeplinesc activităţi administrative, constituiţi într-un system de structuri.

În sensul cel mai larg, administraţia poate fi definită ca activitatea unui grup care conlucrează pentru îndeplinirea unor scopuri commune.

Prin administraţia publică se inţeleg, în accepţia comună, activităţile ramutilor executive ale guvernelor naţionale, statale şi locale; ale comisiilor şi comitetelor independente înfiinţate de Congres şi legislature statului.

Conform prevederilor legii, în România , organizarea politică şi administrativă se sprijină pe următoarea structură:

a).Parlamentul detine puterea legislativă şi este compus din două camere: Senatul si Camera Deputaţilor.

b). Organele supreme ale administraţiei de stat:

-preşedinteel si administraţia prezidenţială

-guvenul şi aparatul său de lucru

c). Administraţia publică de specialitate:

-ministerele

-autorităţile subordinate ministerelor

-autorităţi autonome

d). Administraţia teritorială de stat:

-prefectul

-comisia judeţeană consultative

-servicii deconcentrate al administraţiei publice în teritoriu

e). Administraţia judeţeană:

-consiliul judeţean

-preşedintele consiliului judeţean

-secretar general al judeţului

f).Administraţia locală

-consiliul local

-primarul

-secretarul

-aparatul propriu de specialitate

-serviciile publice locale.